O zi de vară din aia cum numai Sudul extrem al României poate da. Bucureștiul a fost tot timpul pistol cu apă față de arșița ce-nvăluiește, în lunile iulie și august, Alexandria și de fapt tot Teleormanul. Dar cum treci spre Sud interfluviul dintre văile Teleormanului și Vedei este chiar mai rău.
Probabil o zonă de presiune ridicată oprește precipitațiile pe unde-ncepi a sui dinspre Cioroaica. Acolo-i o curbă ascuțită unde multe mașini au intrat cu peste 60 la oră o singură dată, o curbă dotată cu o frumoasă fântână cu ghizduri și-acoperiș zidite, colorate-n roșu și galben; bref e că la țară a plouat mereu și a fost mai suportabil, în ciuda celor sub douăzeci de kilometri ce despărțeau satul mamei mele de Rio de Alejandria.
