O fi el verde, dar tot comunist rămâne (I)

Omul, după ce-și aranjează totul prin casa lui, prin grădina lui, când stăpânește toate subtilitățile vieții private de familie, toate imperativele vieții sale interioare (dacă are), zic, când tocmește și-mpăturește totul în viața lui, se preocupă cu vervă și mai mare de viețile celorlalți, ajutându-i și pe ei, cu imperială mărinimie, să și le pună la punct, dar nu după cum vor cei care devin, fără voie, țintele strădaniilor, ci după cum își închipuie ei înșiși c-ar trebui s-arate viața aproapelui său.

Ăsta are prea cald în casă

Ăsta are prea cald în casă

Și cum îi ajută? Depinde, așa cum hainele se poartă-n funcție de modă, de care morală se poartă-n sezonul respectiv. Acum, ieșită direct din laboratorul venerabilului doctor Ulyanov, stă ferm înfiptă pe umeri mantaua moralei verzi și, ca atare, totul este inspectat și chestionat din acest punct de vedere, două coordonate fiind temperatura din case și stabilirea legitimității deplasărilor cu mașina personală.

Citește mai departe

La Credința, de Înviere

Muzica
Madrugada – The Lost Gospel

Când am vizitat valea Urluia la confluența cu valea Bașpunar intenția ne era s-ajungem de fapt prin Canaraua Fetii. Acum am zis că n-ar strica să dăm o raită mai în aval, prin Canaraua Dumbrăveni și, iacătă, am aterizat mai în amonte, mai sus de Lacul Conacu, mai sus un pic chiar decât lacul Plopeni, în micul sat Credința (fost Sofular), așezat pe vale și ocrotit mămos de-aceasta.

Locul Fosilifer Credința

Locul Fosilifer Credința

Croită după același calapod, adică o plimbare lejeră cu o serie de punctuale chestionări ale reliefului. Era a doua zi de Paști, era soare, era liber pe șosele (sau cel puțin pe-asta mizam), era cald (dar nu prea cald), se anunța un oarecare vânt (dar în limitele bunului simț), deci n-am văzut nicio obiecție fizică la adresa inițiativei. Metafizic vorbind, e altă poveste: mereu se ridică o excepție, aproape niciodată rezistentă-n fața unui minim avânt muncitoresc.

Citește mai departe

Improvizații (IX) – Suport pentru desfăcător de zale

De curea de ceas. Aveam nevoie să scurtez cureaua de zale a unui ceas, dimensionată mai degrabă pentru încheietura unei gorile ce păzește integritatea fizică a diverșilor creatori de narcomani  decât pentru articulații delicate de ingineri. Dacă ar fi să filozofez asupra celor trei zale diferență, aș realiza că, lărgind definiția narcoticului prizat, se pot argumenta preocupări mai mult sau mai puțin similare.

Le Gros Monsieur approuve

Le Gros Monsieur approuve

Dar n-am deschis subiectul pentru a mă deda unor speculații metafizice ori pentru a oferi prilej de harță duhovnicească, ci pentru că, neavând chef să umblu după ceasornicari pentru o ajustare trivială, am cumpărat un mic aparat pentru demontarea pinilor care țin împreună zalele brățării. E o sculă compactă și, așa cum am văzut pe la alții, poate fi folosită ca atare.

Citește mai departe

Col de Baragan

Privind din Pasul Solacolu (3124m), se vede cum improbabilul canion al Mostiștei își taie cu violență proletară drum spre Sud, spre Dunăre, în timp ce malul său Stâng, Cracul Mizilului, se lasă lin, apoi brusc, ca la 25 kilometri înainte de, ei bine, Mizil. Este deja Aprilie, zăpezile inoportune și-au făcut de lucru prin alte părți, deci văile Munților Bărăganului sunt iar numai bune de explorat.

Lacul Dridu

Lacul Dridu

De data aceasta, pornirăm din Fundulea, punctul de intrare-ntr-unul din miraculoasele tuneluri de cale ferată, lung de nu mai puțin de cinci kilometri prin stânca năprasnică a cracului amintit. Gâfâind, o rama reșapată ne deșertă-n gară, nu fără un scurt oftat mecanic (traseele montane nu-i priesc, așa facilitate cum sunt ele de inginerești opere de artă), sub lătratul dezaprobator al câinilor gării răsăriți precum în multe alte locuri din vidul de putere lăsat de retragerea poliției TF pe poziții dinainte stabilite.

Citește mai departe

Mierea de mană!

Scriu din amintiri, din ce am gustat și din ce am citit, câte ceva despre mierea de mană…

Cândva, acum vreo șapte-opt ani, am gustat miere de mană de la o prietenă, în Iasi, trimisă de bunicul ei. Incerc să nuanțez putin acest aspect, prin faptul că o miere consumată în familie, atunci când există un stupar, este mult diferită – autentica, deosebită – de ceea ce se vinde în magazine ca miere.

Ipostaze

Ipostaze

Mierea din găleata stuparului, cum spunem noi, nu a suferit niciun proces de filtrare, încălzire, amestec cu miere din alte surse, chiar țări diferite de proveniență. Este o miere care cristaliează o dată și bine, se face tun și se mai înmoaie puțin vara sau la temperatura din casă… și cam atât.

Citește mai departe

Chiar dacă e strâmtă, tot poți să bagi ceva-n ea (IV)

Această parte e cea mai frumoasă pentru că am greșit cel mai mult, nu genul de greșeală care poate fi amețită prin șlefuire, chituire sau alte asemeni procedee punctuale, ci mai degrabă acela ce, de-a lungul timpului, a dat naștere unui întreg repertoriu de zicale, proverbe și aforisme despre întinderea fascinantă a prostiei omenești, undeva-n vecinătatea unui cumplit meșteșug de tâmpenie al unuia bătut în cap precum berbecele la coaie.

Gata de finisaj

Gata de finisaj

Nefiind animat de suficientă inspirație câtă ar fi necesară pentru construcția elaborată a unei propice – fine și sofisticate – tensiuni dramatice, am să mă limitez a enunța, nu fără un strop de amărăciune studiată, că eu sunt protagonistul pățaniei și că isprava – căci, oricum ai da-o, este, totuși, o ispravă, așa cum -100 este totuși 100, doar că-n partea ailaltă a scalei – a necesitat demontarea și reconstrucția de la zero a celui de-al treilea corp.

Citește mai departe