Observații personale

Sper că mesajul meu te găsește bine (III)

Iată, stimați ascultă-cititori, o speță interesantă. Scrisoarea primită pe adresa redacției noastre e puțin cam lungă, așa că o vom sumariza pentru dumneavoastră, mai ales că răspunsul sugerat de către noi este și el o idee mai lung decât de obicei, motiv pentru care preferăm să păstrăm spațiul editorial pentru acela.

În aceste vremuri tulburi fiecare literă contează, motiv pentru care probabil de aceea se mănâncă atâtea. Și, dacă ne mai permiteți încă o divagație, într-un fel, acest caz încununează o trilogie similară cu trilogia dolarilor lui Sergio Lone, așa că vă sugerăm o compilație extrasă din acele filme drept muzică drept acompaniament al lecturii.

Foto: Envato Elements

Foto: Envato Elements

Fără altă addenda, așadar, iată situația: ascultătorul nostru, la recomandarea unuia din clienții săi importanți preia un proiect, în egală măsură pentru că avea disponibilitate, că era un potențial scor bun și pentru a nu implica acel client într-un act de refuz. Proiectul era pentru o importantă clinică dentară (să le zicem Clinicile Țepeleanu) cu sedii presărate inclusiv prin centrul Capitalei, preluată de curând de către un alt lanț, și mai important, de clinici private.

Citește mai departe →

Colonelul

Au fost câteva filme când aveam voie să stăm seara târziu la TV, mai precis la Telecinemateca, deși eram mici. Regulile erau în mare parte impuse de mama, însă atunci când era oricare dintr-o mână de filme, tata o suprascria fără drept de apel. L-am iubit pentru asta, cu toate metehnele lui, pentru că, chiar dacă nu am înțeles mare lucru atunci, fiecare a fost ceva cu adevărat elementar, fundamental.

Addio Colonnello

Addio Colonnello

Printre ele, după cum probabil unii dintre voi au intuit, au fost și filmele lui Segio Leone – Trilogia Dolarilor (A fistful of dollars, For a few dollars more și The Good, the bad and the ugly), dar și Once upon a time in the west. Îmi e neclar de ce au rămas cu mine atât vreme, de așa natură încât am luni în care îmi aleg unul din filme și-l urmăresc și reurmăresc de două-trei ori pe zi, zi de zi, fără să-l găsesc plictisitor sau măcar identic față de vizionarea precedentă.

Citește mai departe →

Sunt pline firmele de repetenții de la Politehnică

Motto
Doi + doi = cinci pentru valori suficient de mari ale lui doi.

Maică-mea îmi zicea asta, foarte afectată. Îi spusese un profesor bătrân de la Politehnică, în contextul în care eu tocmai terminasem anul I și mă angajasem. Vorbind una-alta, ea i-a zis că m-am angajat, el i-a răspuns cu replica din titlu și ea mi-a zis mai departe. Din tonul vocii, luase foarte-n serios ce-i transmisese respectivul.

Eu aș adăuga: din păcate, sunt și mai pline de absolvenții de la Politehnică. Din partea unuia ca mine (absolvent, nu repetent), ar părea o chestie foarte ciudată, însă, așa cum unii sunt profesori doar cu titulatura, sunt și eu absolvent doar cu diploma. Nu că n-aș fi învățat nimic acolo, doar că nu consider că am ieșit din facultate știind meserie: am învățat meserie făcând meserie.

Citește mai departe →

Ticăloșie

Nu sunt.
Nu sunt un intelectual de Dilema Veche și nu am nicio datorie față de nimeni, nici măcar față de mine. Pot să fiu cine vreau, pot să fiu cum vreau, pot chiar să ma fac de râs în ochii mei sau să fiu de râs în ochii altora. Pot fi un ticălos sau nu. Pot să gândesc cu mintea mea, chiar dacă mintea asta a mea nu are de niciunele. Pot spune ce vreau, chiar dacă nu mă ascultă nimeni, știind că în ce spun eu mă regăsesc numai pe mine, ăla care sunt. Pot fi așa pentru că sunt singur și când ești singur nimeni nu are ce-ți lua și nici tu nu poți lua de la alții.

Lumea este păduchioasă rău, oscilând tot timpul între identitatea individuală și identitatea de grup. Când dă cu curu de năpastă se strânge în turme, predând unicitatea și individualismul grupului căruia i s-a alaturat. Nicio generație nu este diferită de alta. În trecut, pe lânga mine lumea era împărtită-n două: unii care călcau pe cap și alții care tăceau, sperând să se-adapteze și să supraviețuiască ticăloșiei.

Citește mai departe →

Despre micimea sădită de noi înșine

Spuneam altădată că istoria este scrisă de-nvingători; aș mai adăuga acum că istoria este scrisă și de învinși și că istoria politică de multe ori are puține legături cu istoria adevărată.

Falsificarea istoriei o găsești pretutindeni, indiferent de țară, indiferent dacă este scrisă de cuceritori sau cuceriți, istoria politică fiind mai mult una dictată de conjuncturi, interese și mai puțin bazată pe fapte, documente și adevăr istoric.

De câteva sute de ani, atât Estul cât și Vestul vin peste noi promițând în primul rând libertatea. Nu există însă nicio bucățică din țara asta, „eliberată” fiind cândva de un „binevoitor”, în care libertatea promisă să nu se fi transformat în alte cătușe. Pe rând au făcut-o atât rușii cât și germanii și dacă noi nu percepem prezentul, măcar trecutul ar trebui să ne dea de gândit.

Citește mai departe →

Sper că mesajul meu te găsește bine (II)

Încurajat de confesiunea precedentă, un nou ascultător ne scrie cu o dilemă legată simultan de un prieten și un mic proiect, în care cele două sunt strâns legate. Este un exemplu clasic în care lipsa de simetrie dă naștere unei cacofonii care nu poate fi rezolvată decât cu multă apă și săpun și cu mult mai multă apă de gură. Miza este mare, chiar dacă suma este mică.

Relax, dar fii vigilent

Relax, dar fii vigilent

Fără alte adăugiri, iată și scrisoarea primită pe adresa redacției:

Stimabile, să-ți dea Dumnezeu ce-ăi vrea dumneata pentru mizericordia cu care ne-asculți păsurile și ne răspunzi la dânsele! Să te ferească norocul de Omul cu Trei Fețe și de Femeia Independentă. Iată, maestre și trilema mea (căci este o dilemă care de fapt implică trei părți, deci, conform definiției, o trilemă).

Citește mai departe →

Mancurții

Mai intai li se rădea parul. Cu mâinile legate de un jug atârnat de gât și capul acoperit de o bucată de piele proaspăt jupuită erau lăsați sa rătăcească prin deșert câteva zile, fără o picatură de apă. O sete groaznică se abătea asupra lor, căciula se usca, părul penetra scalpul invers, soarele le ardea pielea.

Cei care supraviețuiau calvarului deveneau sclavi aproape perfecți pentru stăpânii lor. Își uitau complet trecutul, uitau cine sunt, de unde vin și orice speranță dispărea.

Doar nevoile primare mai contau pentru ei și cel care le oferea hrana zilnică devenea stăpânul absolut. Legenda, care nu este doar o legendă, i-a numit mancurți, sclavii aproape perfecti, care pentru un blid de mâncare erau în stare de orice.

Mancurții istoriei

Sclavul ideal este acela care face totul pentru stăpânul lui de bunăvoie, conștient și interesat. Tortura care subjugă este înlocuită cu promisiuni și privilegii în așa fel încât cei mai acerbi mancurți se ridică împotriva unui neam, chiar din sânul acelui neam.

Citește mai departe →

Informați-vă doar din surse oficiale

Motto
Your friends, they don’t like you very much anymore. You force them to make too many decisions. With me, only one decision: do what I say.
– Calvera, The Magnificent Seven (ăla bun, nu mizeria woke din 2016)

Îmi place foarte mult să mă aplec asupra taxonomiilor de genul conspiraționist/prost – cu-vederi-largi/neprost. Sunt interesante și prin ce pun în umbră nu doar prin ce arată. În definitiv, dacă arunci un bolovan în mijlocul unei turme de oi, fiecare o zbughește încotro apucă, nu toți în aceeași direcție. Și, spre exemplu, în loc să ne preocupăm a dezbate care-i direcția mai bună, poate ar trebui să ne punem întrebarea: cine a dat cu piatra?

Accesul ereticilor strict interzis

Accesul ereticilor strict interzis

Interesantă este și divizarea în sine: toți se poartă ca și cum ar fi strictă și ermetică. Strictă pentru că există doar cele două categorii și cineva poate aparține ori uneia, ori alteia, dar nu amândurora și ermetică pentru că nu se poate trece dintr-una într-alta. Dar mintea omului este nimic dacă nu incosecventă, mai ales atunci când este dusă spre limită, motiv pentru care putem studia tot felul de… aberații statistice.

Pe de o parte, am printre tovarăși unii care molfăie conspirații toată-ziua-bună-ziua, ca și cum n-ar putea trăi decât într-o stare de veșnică alertă, fapt care totuși nu i-a împiedicat să-ntindă antebrațul în semn de supunere față de același sistem despre care vorbesc zi-lumină că le pregătește ceva.

Citește mai departe →

Metrologul Universal

Mă trezesc dimineața la ora 06:00 antemeridian sau, mai precis, la ora 03:00 UTC antemeridian. Îmi parcurg cei 2437 centimetri până la telefonul din care-mi răsună alarma de trezire în 2.37 pași. În acest timp, alarma sună de exact 12 ori. Lângă telefon, la exact 37 de milimetri se află o ediție de lux a Sistemului Internațional al Unităților de Măsură și, stând cu precizie pe loc, citesc exact trei pagini, timp în care intensitatea luminii variază, în medie, cu 3 lucși.

Îmi place foarte mult această carte, mai ales capitolul în care se povestește despre cum anticii au inventat metrul și celelaltă unități de măsură coerente. Am fost și la Sevres acum exact 2 ani, 5 luni, 2 săptămâni, 3 zile, 10 ore, 5 minute și 10 secunde. Țin minte și acum momentul: mi-au trecut exact 10235 de gânduri prin cap și, prin ceea ce s-ar putea numi suflet, aproape un sentiment. L-aș putea descrie asemuindu-l cu ceea ce oamenii numesc – vag, nepotrivit și fără măsură – fericire.

Același sentiment aproximativ mi-l alimentează și viața perfect ordonată, calculată, după program fixat. Dacă există Nirvana, s-ar găsi într-o existență previzibilă, odihnitoare, din care întâmplarea și lipsa de măsură au fost stârpite cu determinare și precizia unui neurochirurg. Și, cum viața mușcă din tihna și aranjamentele noastre cu o pofta pantagruelică, element numit entropie, nici un efort nu trebuie precupețit.

Citește mai departe →

Sper că mesajul meu te găsește bine (I)

Bine ați venit la cea mai nouă emisiune a postului nostru de radio online, Sper că mesajul meu te găsestește bine. Am pus bazele acestui program normal într-o societate civilizată revoluționar pentru a-ncerca să răspundem tinerilor antreprenori care nu știu cum să reacționeze atunci când sunt puși în fața unor situații grele sau clienți dificili.

Sursa: Envato Elements

Sursa: Envato Elements

În primul nostru episod vom răspunde lui Pandele Cotrobăianu, care are următoarea problemă:

Stimabile, să-ți dea Dumnezeu sănătate, să ne trăiești o mie de ani sănătoși! Să te ferească Norocul de Omul-Spân și de Femeia-Bărbat. Astea fiind spuse, iată ce nedumerire am. Acum ceva vreme am săvârșit o lucrare pentru un boier și, în aceiași bani, în semn de recunoștință pentru mizericordia vădită lucrând cu un netrebnic ca mine, i-am mai pus și clopoței, i-am mai pus și bentițe, și cuțite care se rotesc.

Citește mai departe →

Inelul planetarilor e făcut în China

Știați că au apărut chiloți eco de ciclu? Eu nu știam. A fost așa o surpindere pentru mine încât am fost catatonic o jumătate de an. Aproape am ratat sticla care te-nvață să bei apă, care mie mi se pare o invenție foarte bună. În definitiv, exista numai doua feluri de tragedii pe lumea asta: a nu avea dupa ce să bei apă și a nu ști să bei apa.

Chiar așa

Chiar așa

Despre desuurile minune, însă nu știu ce să zic. Adică știam de genul acesta de alternativă, chiar am făcut un oarecare sondaj prin jur, dar nu știam că au facut și una eco! Mă-ntreb oare dacă expectorațiile se transformă-n esență de roze și nu-n potențiale bombe sanitare de materii întărite.

Citește mai departe →

Convorbiri literare

Motto
Cu hohote amuzante de râs / îmi amestec gândurile într-un caz
de cuvinte aruncate la întâmplare / pe o foaie goală și fără vreo întrebare.
– Mihai Gepetescu

Nu se putea să nu-ncerc și eu această nouă și cumva insolită modalitate de petrecere a timpului liber: conversația necolocvială cu inteligența artificială numită ChatGPT. Impresia mea, per total, este că avem în față evoluția mentală a progresistului.

Convorbiri literare. Sursa: Envato Elements

Convorbiri literare. Sursa: Envato Elements

Adică, evident, poate tot ce nu poate un progresist în ziua de azi: stochează o tonă de informații, capabil de a produce texte complete cu o formă precisă, corectă și chiar cu un oarecare fond, dar, cel mai important, cu o tonă de umor accidental.

Citește mai departe →

Grigori

Motto
– So you found out you’re not a business man after all
– Just a man!
– An ancient race! Other Mortons will be along and they’ll kill it off!
– Once upon a time in the West

Un fel de „timpul nu mai avea răbdare”, dar cu săbii și mitraliere rusești. Mă rog, esențialul cărții – Donul liniștit – e altul, anume evoluția personajului principal, Grigori Melehov (care, în treacăt fie spus, seamănă în linii mari cu Iuri Jivago în ceea ce privește anumite trăsături sufletești).

"Donul" liniștit

„Donul” liniștit

Ei bine, Grigori, cazac de Don, începe războiul în armata imperială; după revoluție se mută în tabăra Roșiilor, în timpul razboiului civil, apoi se retrage din cauza direcției aceleiași revoluții, oripilat de crimele inutile pe care le comiteau Roșiii, care păreau că nu se diferențiază de Albi decât prin culoare și prin faptul că voiau să ardă din temelii vechea lume, pentru a se pune cu orice preț stăpâni pe ruine.

Citește mai departe →

Starbuck, what do you hear?

Motto
– Lee said you once gave him something before a mission, a lighter.
– Belonged to my father. Foolish to think a hunk of metal could keep him safe.
– And yet that’s what we do isn’t it. Hang onto hope in every hopelessly irrational way that we can, but not like those poor bastards, giving away their luck just when they need it most. Its like they’ve given up.
– Lampkin vs Adama, BSG, S04.

Dacă crezi că Battlestar Galactica este Science Fiction, atunci bănuiesc că poți crede orice. Înduioșătoare naivitate și nici măcar nu este singura formă sub care se manifestă: există o cantitate considerabilă de logoree impudică sub forma unor derivate realizate de fani, onești probabil în atașamentul lor, prin care încearcă-n fel și chip să scotocească o modalitate de a face cumva respins atacul roboților, eventual de către un singur comandat inspirat.

Este de înțeles, un eveniment extinctiv de o asemena magnitudine este de neînchipuit: de la 12 planete și câteva miliarde de oameni, la 50 000 înghesuiți în căruțe spațiale. Este o premisă curajoasă, dură, dar pentru ce? Pentru un simplu SF? Dar serialul intenționat nu explorează elementul știință și, cu toate astea, a căzut pradă taxonomiei celei mai apropiate de formă, iar nu de fond. Păcat.

Citește mai departe →

Imorali dar măcar conștienți

Când selectivitatea memoriei își face datoria și evenimente cu impact emoțional sunt imediat succedate de noi evenimente încadrate în același registru, păstrăm cu noi pentru mai mult timp doar amprenta a ceea ce reușește să ne atingă eul și să devină parte integranta din el.

Ilustrație de B.Z.

Ilustrație de B.Z.

Moment de cumpănă pentru întreaga umanitate cu puțin timp în urmă , ceea ce a reprezentat pandemia de Covid 19 începe să pălească azi, timid dar sigur, lăsând loc interesului manifestat pentru noi evenimente.

Citește mai departe →