Tabla Buții – Drumuri vechi, drumeți mai noi

Profund liant al societății, nu este de mirare că negoțul cu vin a fost o activitate înfloritoare de-a lungul vremii între Transilvania, pe de o parte, respectiv Țara Româneasca și Moldova de cealaltă parte a Carpaților. Una din trecătorile uzitate a fost vechiul drum roman care urca pe sub Vârful lui Crai, drum numit și Drumul Mare de pe Plai. Spun roman pentru că ei au fost primii care l-au amenajat, pavându-l cu piatră de râu în anul 102.

Acest drum intră în munte pe cursul superior al Buzăului, urcă pe pârâul Fetei, continuă în pasul Tabla Buții, pe culmea Muntelui Tătaru și coboară fie pe valea Drajnei prin Cerașu, fie pe Bâsca Chiojdului, spre Buzău.

Vechiul drum de la Tabla Buții - azi străbătut doar de ciobani, bicicliști și melteni cu ATV-ul

Vechiul drum de la Tabla Buții – azi străbătut doar de ciobani, munțomani și ATV-iști

Citește mai departe →

Frânturi de Mestecăniș

20 Iulie 2013. Ora 06:30 dimineața. La ora aceea, Bucureștiul încă behăia de căldură, dar noi dârdâiam în frigul Mestecănișului, în drum spre Vatra Dornei. Afară au fost sub 8 grade și cum n-am reușit să adorm, am profitat de ocazie și am furat câteva cadre în timp ce trenul se împleticea pe serpentine.

N-a fost o dimineață bună pentru fotografiat, din cauza ceții, iar frigul m-a împiedicat să stau prea mult spânzurat pe fereastra vagnonului. De asemenea, am lăsat aparatul de fotografiat acasă, iar acum mă căiesc, pentru că a plimbarea a fost un adevărat răsfăț.

IMG_20130720_062612

Citește mai departe →

Cu bicicleta pe trenurile CFR-ului

De ce e România altfel? O întrebare ce inevitabil mă scutură din amorțeala dimineților de week-end în care încerc să-mi negociez, chiar și pe șest când situația o cere, privilegiul de-a mă sui în tren însoțit de bicicletă. Există, evident, un regulament în acest sens, însă este cel mult echivoc, ca să nu mai amintesc de faptul că practica l-a demontat punct cu punct în repetate rânduri.

Desigur, tocmai această lipsă de coerență a dus la întâmplări care au transformat o banală călătorie într-una memorabilă, dar încă nu reușesc să înțeleg de ce a merge cu bicicleta pe tren este considerată și acum o erezie.

P1050350

R3001 – facilități de transportare a de bicicletelor pe tren

Citește mai departe →

Iarba verde de acasă – biciclind prin județul Teleorman

De opt ani locuiesc în București, însă de fel sunt din Alexandria, jud. Teleorman. Acolo am stat până am terminat liceul, aproape 18 ani, iar după tot acest timp am constatat că întreg județul este o nebuloasă pentru mine. Mai rău este că am avut aroganța de a deduce fără niciun motiv real, doar pe baza unor păreri preconcepute, că acesta nu are nimic interesant de oferit.

Ei bine, acum doi ani, prin Mai 2011, am primit o adevărată palmă morală: Bogdan mi-a propus o tură prin Teleorman dându-mi o listă de obiective, majoritatea monumente istorice, despre care nici n-am știut că există. Și credeți-mă, nu a fost deloc una sumară. Pornind de la acea listă am conceput împreună un traseu de două zile, cu plecare din Videle și înnoptare în Orbeasca de Jos, la mine la țară.

La Ziduri - Curtea Hrizea Bălăceanu din Tătărăștii de Sus

La Ziduri – Curtea Hrizea Bălăceanu din Tătărăștii de Sus

Iată-ne, deci, în ultimul week-end din Mai 2011, îmbarcați în primul tren spre Videle. Am fost patru la număr: eu, Bogdan, Ciprian și Dan.

Citește mai departe →

Cernica, soare, nori și o amiază de duminică

Cu greu mai găsești în sudul României zone cu păduri întinse. Cam toate au fost rase de pe fața pământului, dar, ca prin minune, au scăpat și pe lângă București câteva mai însemnate. Una dintre ele este pădurea Cernica, situată între DN3 și valea râului Colentina.

Aici îmi aduc aminte că am făcut prima ieșire cu bița prin pădure – în 2010 – la un eveniment organizat de Bikexpert – Cube Days. Am parcurs 40 de kilometri atunci și nu mi-a venit să cred că atât de aproape de București poți să găsești un asemenea paradis.

Potecă prin pădurea Cernica

Potecă prin pădurea Cernica

Citește mai departe →

Blitz Radtour – „Aroganța” Orientală

În Iunie 2013 am fost în vizită la Biertan. Acolo am intrat în vorbă cu o doamnă din Germania, iar dânsa, auzind că eram cu bițele, ne-a spus o chestie foarte frumoasă: always travel by bike because otherwise your soul cannot keep up.

Ei bine, ăsta e unul din motivele pentru care merg atât de mult cu bicicleta: pentru că mă pot bucura de fiecare metru parcurs, de fiecare denivelare, nor sau picătură de ploaie; este un act de cunoaștere care se pierde din goana unei mașini sau a unui tren.

Dar mai există un motiv: uneori am câte un puseu de nebunie însoțit de o dorință de autodepășire a limitelor fizice și, astfel, ia naștere o tură precum cea pe care vreau să v-o povestesc.

Pasul Creangă

Pasul Creangă – între Borsec și Toplița

Aventura noastră a pornit din Vatra Dornei, pe direcția Lacul Izvorul Muntelui – Borsec – Toplița – Lăzarea – Praid – Odorheiu Secuiesc – Miercurea Ciuc – Ghimeș – Comănești. Ca timp, ne-am alocat un singur week-end – așa că am plecat spre Vatra Dornei cu IR1653, trenul de noapte.

Citește mai departe →

O aventură meridională: cheile Sohodolului, pasul Jiu-Cerna și Mica Dunăre

Piticul a luat naștere datorită lui Alex, care în Aprilie 2012 a făcut o tură mai lungă ce a traversat cheile și valea Sohodolului. Aproape 5 luni mai târziu, în August am reușit să ajung și eu acolo. Inițial am conceput un traseu diferit de al lui, care nu cobora pe valea Cernei, până în Herculane, ci traversa munții înapoi spre Padeș, pe la Valea Mare, numai că nu am reușit să ne ținem de acest plan.

Cheile Sohodolului

Cheile Sohodolului

Cum este un traseu dificil, am luat trenul de noapte IR1821 până la Târgu Jiu, pentru a avea la dispoziție două zile complete. Sosind tocmai de la Mangalia, acest tren a strâns o oră întârziere și, în loc să plecăm la ora 23:30, am plecat pe la 00:30. Mai mult, vagoanele au fost toate pline ochi și abia am încăput cu tot cu biciclete. Cu somnul a fost și mai greu: unii – mai inventivi – au reușit să pună geană pe geană o oră-două, însă eu și restul am stat treji toată noaptea.

Citește mai departe →

Prăpăstioase frumuseți prin Cheile Zărneștiului

La poalele masivului Piatra Craiului găsim Zărneștiul, un mic oraș de provincie, situat la nici 30 de kilometri de Brașov. Printre altele, este locul de naștere al celebrului tenor român Ion Piso și se poate mândri cu unele din cele mai frumoase locuri din țară.

Unul din acestea este canionul Cheile Zărneștiului (sau Prăpăstiile Zărneștiului, cum mai este numit), săpat de Râul Mare, unul din afluenții Bârsei, râul care traversează orașul. Am auzit multe povești despre acest loc (care se pare că a polarizat foarte multă atenție de-a lungul timpului) și mi-am dorit mult să-l vizitez, mai ales după ce am savurat niște cadre de-a dreptul impresionante găsite pe internet.

Prăpăstiile Zărneștiului

Prăpăstiile Zărneștiului

Citește mai departe →

Valea Doftanei – Traversând Carpații prin Pasul Predeluș

Există două puncte foarte cunoscute prin care se poate trece dinspre Brașov spre Sud, spre Câmpina și mai apoi spre Ploiești: pasul Predeal (traversat de DN1) și pasul Bratocea (traversat de DN1A). Între ele, limitând la Est Munții Baiului de Munții Grohotiș, se mai află o altă variantă: pasul Predeluș, situat pe valea Doftanei.

Deși pe hartă marcat ca drum județean, acesta este un drum pietruit la origine. Spun la origine pentru că actualmente se află pe alocuri într-un stadiu avansat de degradare: șleauri, bușteni căzuți și noroaie consistente. Acest lucru îl face neprietenos cu mașinile și un traseu perfect pentru bicicliștii și motocicliștii dornici de puțină aventură.

Urcând spre Pasul Predeluș

Urcând spre Pasul Predeluș

Pe cale de consecință, l-am ales pentru petrecerea zilei de 1 Mai 2012, fiind departe de agitația Bucureștilor și a consacratelor stațiuni turistice. Astfel, ne-am strâns sub forma unui un grup măricel, ne-am înghesuit cu tot cu biciclete în vagoanele lui oldfriend 3001 și am coborât în halta Dârste, urmând a continua pe biciclete spre Săcele.

Citește mai departe →

Turul Carpaţilor Orientali – Ziua a V-a – 23 Iulie 2012 – Când nu poți sta Prislopului

Noaptea am petrecut-o la Mănăstirea Moisei, situată deasupra satului cu același nume, la poalele muntelui Pietrosu Rodnei. Punctul central de atracție al acestei mănăstiri îl reprezintă biserica veche, clădită în 1599 și sfințită în 1672. Este construită în totalitate din lemn și a fost restaurată în 2011. Evident, nu am putut pleca fără a o vizita.

Biserica de lemn de la Mănăstirea Moisei

Biserica de lemn de la Mănăstirea Moisei

În prezent, aici nu se mai țin slujbe, oficiate în construcția nouă, ridicată în 1911 și sfințită în 1986. Picturile interioare nu erau într-o stare bună, multe dintre ele abia mai putând fi deslușite. Ne-a fost ghid un preot atipic, mai de viață, nu genul acela înfipt care stă numai cu Dumnezeu pe buze. A avut, ne povestea, o viață laică foarte activă înainte de a trece la cele… sfinte.

Citește mai departe →

Explorând linia CFR 219: Vîlcele – Rîmnicu Vîlcea

Începând de prin 1932 a existat o preocupare constantă pentru a crea o legătură feroviară între valea Argeșului și valea Oltului, miza fiind scurtarea drumului spre Sibiu și, implicit, decongestionarea traficului atât pe M900, cât și pe M200 (variantele actuale de acces).

Linia CFR 219 - Viaductul Topolog

Linia CFR 219 – Viaductul Topolog

În 1975 a fost elaborat proiectul final, a cărui implementare a început în anul 1979. Lungimea totală a tronsonului astfel conceput este de 39.5 km și se ramifică din stația Vîlcele, aflată la 16km sud de Curtea de Argeș, intrând prin Est în Rîmnicu Vîlcea. Lucrările importante de pe traseu includ:

– podurile de traversare a râurilor Argeș, respectiv Olt;
– tunelurile Ploștina (1910m), respectiv Gibei (2250m), realizate în premieră cu scut complet mecanizat;
– viaductul Topolog (lung de 1290m, cu o înălțime maximă de 48m);
– alte 9 viaducte.

Stațiile prevăzute erau: Vîlcele, Tutana, Schitu Matei (Ciofrîngeni), Sîmnic, Rîmnicu Vîlcea Est, Bujoreni Vîlcea.

Citește mai departe →

1 Mai biciclar pe văile Azugii și Zizinului

Ziua de 1 Mai a anului de grație 2013 s-a încadrat oarecum în tiparul ultimilor ani: vreme caldă și frumoasă, chiar mai caldă decât de obicei. Am strâns, deci, o gașcă de nebuni și am hotărât să mergem la munte cu bițele. De preferat undeva fără mașini, cefe late și grătare și am găsit varianta perfectă: Azuga. Mai exact, valea Azugii, traseul complet fiind Azuga – Săcele – Zizin – Dâlghiu – Întorsura Buzăului.

Masivul Piatra Mare

Masivul Piatra Mare

Dimineața ne-am întâlnit la gară pentru a-l lua pe oldfriend 3001 până la Azuga. Și aici a început aventura. Pentru că nu eram singurii care mergeau cu bițele. Mai erau vreo 20. Și nu eram singurii care voiau la munte. Mai erau câteva sute, iar problema izvora direct din faptul că nu încăpeam (literalmente!) toți în cele trei vagoane puse la dispoziție.

Citește mai departe →

Turul Carpaților Orientali – Ziua a IV-a – 22 Iulie 2012 – Cu mocănița pe Valea Vaserului

Prima amintire pe care o am cu o locomotivă cu aburi funcțională e de la vârsta de 3-4 ani. E doar o frântură, de pe vremea când încă mai erau folosite pentru încălzire pe trenuri de călători, în locul vagoanelor-sobă. De atunci nu am mai văzut decât piese de muzeu.

Mocănița în gara din Vișeu de Sus, gata de plecare

Mocănița în gara din Vișeu de Sus, gata de plecare

Între timp, însă, am aflat de mocănița de pe Valea Vaserului așa că, naturalmente, când am făcut traseul am planificat o zi întreagă în Vișeu de Sus pentru o plimbare cu acest tren. Astfel, ziua de 22 Iulie, răcoroasă și umedă după ploaia de peste noapte, ne-a prins dis-de-dimineață mergând în pas alergător către…

Citește mai departe →

Recunoașterea canalului Dunăre – București

Scopul acestui canal a fost de a permite transportul naval între București și Marea Neagră, pe Dunăre. Deși început în timpul fostului regim, ideea unei astfel de investiții este mult mai veche. Astfel, au existat proiecte de-a lungul timpului întocmite de ing. Nicolae Cucu (1880) și de ing. Dorin Pavel (1929), însă niciunul din acestea nu s-a materializat.

Proiectul actual, cel mai dificil din punct de vedere tehnic, dar și cel mai costisitor, a fost întocmit între 1982-1986 de către Institutul de Proiectari, Transporturi Auto, Navale si Aeriene (IPTANA), configurația fiind aleasă în mod expres de către Nicolae Ceaușescu. Tot în 1986 a început lucrul la Mihăilești, singurul nod hidrotehnic finalizat în proporție de 100%.

Ecluza de la Copăceni

Ecluza de la Copăceni

Planul a presupus dezvoltarea unei căi navigabile principale pe râul Argeș, din care se desprindea la Budești, pe Dâmbovița, o ramificație destinată navelor de tonaj mic. Diferența dintre Dunăre și București fiind de aproximativ 50 de metri, au fost proiectate și o serie de ecluze care să permită accesul navelor pe canal, prevăzute și cu microhidrocentrale capabile să producă în medie 5MW.

Odată venită revoluția din 1989 șantierul a fost abandonat, iar în 1994 a fost trecut oficial în conservare, lucrările aflându-se undeva la 60%.

Citește mai departe →

Glasul roților de tren între Predeal și Brașov

Ascuns de vălul obișnuinței, între Predeal și Brașov se află un foarte frumos traseu feroviar. Parte a celei mai circulate linii de la noi din țară, magistrala CFR M300, acesta oferă călătorului o experiență completă. Este totodată prima cale ferată trans-carpatică construită în România și prima care a fost electrificată. Dat fiind, deci, statutul acesteia voi prezenta mai întâi…

Puțină istorie

În prima parte a anilor 1870 guvernele României și Austro-Ungariei au convenit să construiască primele două linii de cale ferată transfrontalieră: una pe la Orșova și cealaltă pe la Predeal. Astfel, la 31 Mai 1874, se semnează convenția româno-maghiară prin care se stabilesc detaliile realizării legăturii feroviare între orașele Brașov de Ploiești.

Cu trenul intre Predeal si Brasov

Cu trenul intre Predeal si Brasov

Primul tronson terminat a fost Brașov – Predeal, dat în folosință în Ianuarie 1879, iar pe data de 1 Decembrie 1879 a fost deschis și sectorul Ploiești – Câmpina – Predeal, după o întrerupere între anii 1877-1878 cauzată de participarea României în războiul ruso-turc. Citește mai departe →