CeFeRelionul 2014 – Hai-hui prin Sighetu Marmației

Am ajuns, așadar, în Sighetu Marmației. Ne-am dat jos din tren somnoroși; eu – de-a dreptul torpilat. Aveam în față încă zece ore de petrecut acolo, până la trenul de întoarcere, în cazul în care nu am fi găsit o alternativă. Până una alta, am decis să vizităm orașul, iar temperatura de afară ne ajutase să ne scuturăm temporar de somn, aceasta ajungând la valori mai apropiate de apanajul lui Gerar. Cum frigul se așezase deja confortabil între încheieturi, am pornit din loc fără a mai trage de timp.

Prin Sighetu Marmației

Prin Sighetu Marmației

Citește mai departe →

Drumul Dunării 2011 – Ziua a VI-a – Spre Turnu Măgurele

M-am trezit mai devreme decât Zuzu, care a continuat să zacă încă o oră precum o valiză și, ca s-o zic pe-aia dreaptă, avea și de ce. Pe mine, însă, m-a-mbiat soarele de afară să fac o mică plimbare. Așadar, cât timp el număra-n somn zale de lanț (sau poate spițele de la roată), eu am dat o raită prin camping, care s-a dovedit a fi mult mai întins și dotat decât aproximasem în ajun: am văzut multe căsuțe de câte două locuri, cabane de familie, teren de corturi și terenuri de sport.

Fântâna secretă din Sucidava

Fântâna secretă din Sucidava

Citește mai departe →

Drumul Dunării 2011 – Ziua a V-a – Sudul Olteniei

Ne-am trezit alene din somn, țintuiți în saci de plescăitul molcom al Dunării, care mai degrabă îmbia la încă o tură de sforăituri, nicidecum la un marș vioi. Astfel, am tărăgănat plecarea cât am putut: ne-am codit până să strângem bagajele, am zăbovit mai mult la masă, am curățat lanțurile bițiclelor și am căzut într-o scurtă reverie pe malul apei.

Dimineața în Portul Cetate

Dimineața în Portul Cetate

În cele din urmă, pe un mohorât sfârșit de dimineață, am apucat-o în direcția Calafat – Bechet – Zăval. La ieșirea din Înger Parc ne-am întâlnit chiar cu domnul Dinescu, ne-am salutat în treacăt și am continuat.

Citește mai departe →

Drumul Dunării 2011 – Ziua a IV-a – Spre Cetate

Dimineața, în loc de cocoși, ne-au dat deșteptarea doi agenți ai Poliției de Frontieră care, după ce ne-au legitimat și ne-au salutat politicos, și-au văzut de treabă. Noi, după ce am înghițit ceva pe fugă, ne-am strâns corturile și am plecat la drum pe direcția Orșova – Porțile de Fier I – Drobeta-Turnu Severin – Cetate. Distanța destul de mare pe care o aveam de parcurs, aproximativ 150km, ne-a impus un ritm alert, temperat doar de traficul infernal de pe E70, între Orșova și Turnu Severin.

Porțile de Fier I - Văzute dinspre partea sârbească

Porțile de Fier I – Văzute dinspre partea sârbească

Porțile de Fier I

Primul și cel mai important obiectiv vizitat a fost barajul Porțile de Fier I. Aici am trecut simbolic granița spre Serbia, vizită ce ne-a permis să fentăm atenția cerberilor și am putut astfel fotografia o parte din complex. După ce am revenit, am vizitat și cochetul muzeu găzduit de centrală, pe partea românească, fiind totodată invitați în sala turbinelor.

Citește mai departe →

CeFeRelionul 2014 – De la București la Sighet

Ca orice nebunie, și ideea petrecerii Anului Nou pe tren a venit din senin. Îndemnul a fost al lui Bogdan, pornind de la ceva asemănător făcut în 2008 de Vlad Petri. Am vânturat mai multe trasee la început, însă am stabilit doar că vom pleca spre Brașov și Miercurea Ciuc, urmând a explora alternativele pe parcurs. Pentru un plus de autenticitate, am hotărât să călătorim, pe cât posibil, numai cu personalul (Regio).

De la București la Sighet

De la București la Sighet

Data plecării a fost fixată pe 31 Decembrie și am avut drept punct de plecare Gara de Nord. Trupa de șoc a fost formată din mine, Manuela, Ortansa și Bogdan, având în față trei zile de petrecut prin trenuri și gări.

Citește mai departe →

Drumul Strategic și Vârful Cozia

De când a fost parțial reabilitată, Transalpina a devenit foarte cunoscută, polarizând masiv interesul pentru zona respectivă. Unul din punctele sale forte de atracție (chiar dacă mai puțin cunoscut) este… un alt drum, Strategica, construit de germani în timpul Primului Război Mondial, lângă granița de atunci între provinciile române (de unde și importanța sa strategică).

Ideea de a parcurge acest traseu i-a aparținut lui Adi, cândva prin Octombrie 2012, când am prins și un week-end cu vreme bună, cu soare și căldură din plin. Astfel, ne-am strâns o trupă de 4 inși, împreună cu Ana și Ionuț și, sâmbătă, dimineața devreme, am plecat spre Voineasa, unde aranjasem să ne cazăm. Ne-am propus ca în prima zi să parcugem Strategica, iar duminică să mai legăm un traseu fie prin zonă, fie pe lângă Călimănești.

Printre creste vechi și antice cocoașe

Printre creste vechi și antice cocoașe

Citește mai departe →

În loc de bâlci: Breaza – Sinaia prin Moroeni și Șaua Dichiu

Data de 15 August – Sfântă Mărie Mare – era evenimentul verii când eram mic, datorită bâlciului organizat anual la țară. Era o chestie cu adevărat încântătoare, pe care o așteptam cu neastâmpăr. Acum, astfel de manifestări au căpătat nuanțe mai puțin plăcute și mai degrabă aș fugi de ele. Ori poate au rămas la fel și sunt de vină doar ifosele mele de mic burghez în devenire.

Coborând spre Sinaia

Coborând spre Sinaia

Cert este că anul trecut, pe 15 August, având o zi liberă pe mâini și neavând chef de gloate, muzică bubuind, grătare sau altminteri alte forme de exprimare a profundei credințe, l-am corupt pe Dan să facem o tură scurtă la munte, de la Breaza la Sinaia via Moroeni și Șaua Dichiu. Sunt conștient că e probabil cea mai proastă zonă unde să cauți ceva izolare, însă am mizat pe faptul că prognoza anunța ploi și furtuni și că asta ar ține în casă majoritatea aventurierilor.

Citește mai departe →

Kommandó

Comandăul este unul din acele locuri pe care le-am vizitat din simplul motiv că are un nume foarte fain, sonor și cu prestanță. Prima dată am fost acolo în August 2012 și mi-a plăcut mult, în ciuda caniculei, secetei și prafului. Am plecat cu gândul de a reveni cândva, iar prima ocazie ivită a în fost ultimul week-end din Octombrie 2013, profitând de vremea frumoasă și caldă.

Ciuperci crescute în traversele liniei Covasna - Comandău

Ciuperci crescute în traversele liniei Covasna – Comandău

Astfel, sâmbătă dimineața am plecat spre Întorsura Buzăului, de unde urma să ne începem tura. Până acolo am luat trenul via Brașov, stând permanent spânzurați de ferestre cu aparatele de fotografiat pentru a imortaliza linia 403 sub lumina și culorile toamnei.

Citește mai departe →

De la Weidenthal la Bigăr prin Semenic și Bănia

Iar vară, iar Iulie. Mi-am tras sufletul după un al doilea tur al Dunării și, vineri 5 Iulie, m-am suit din nou în tren – de data asta înspre Caransebeș, punctul de plecare pentru cele trei aventuri Bănățene de până acum.

Am coborât din tren la ora 13:00, la fix un an de la ultimul descălecat, dar parcă nici nu plecasem de acolo: tot zăpușeală, tot nori de furtună la orizont și tot dinspre Munții Cernei. Verificat bagaje. Asigurat apă. Pregătit hărți și busola. Urnit din loc cu un gâfâit de lene și buhăit de nesomn.

Munți Almăjului - pe culmi

Munți Almăjului – pe culmi

Citește mai departe →

Încotro aș vrea să merg în 2014

Lighioana e în revizie, hărțile sunt întinse, iar traseele sunt în lucru. Așadar, 2014 își așteaptă rândul și, cum am primit de curând o leapșă de la Andrei și Noemi, am să vorbesc un pic despre unde mi-aș dori să merg anul acesta.

Desigur, spontaneitatea dă farmec oricărei călătorii și prefer să nu planific foarte în detaliu, însă am suficiente idei cât să răspund la întrebările care mi-au parvenit.

Pi cai, oștenii mei

Pi cai, oștenii mei

Citește mai departe →

Gheață la mal

După două luni de pauză și convins de vremea atipic de frumoasă ce nu se dădea plecată nici în mijlocul lui Gerar, am ieșit împreuna cu Andrei și Ciprian la o scurtă tură, de o zi, lângă Azuga. Nu am stabilit un traseu precis, dar variante există destule în zonă, așa că am plecat bazându-ne pe inspirația de moment.

Este vorba de un week-end din Ianuarie 2014, când maximele pentru ziua respectivă au fost de 10-12 grade la București și 5 grade la Predeal, însoțite de mult-mult soare. A fost și ultimul week-end de acest gen din Ianuarie.

Azuga Iarna1

Citește mai departe →

Sui la deal, cobor la vale – De la Focșani la Buzău prin Subcarpații de Curbură

Afară ninge viscolit și-n radiatoare arde apa, iar eu la tastatură stând, am mare chef de povestit. Concret, gându-mi zboară la o tură făcută acum doi ani, în Iunie 2012, printre dealurile subcarpatice dintre Focșani și Buzău. Pretextul acestei ture a fost vizitarea Focului Viu din Andreiașu de Jos, jud. Vrancea și am reușit să o întindem pe trei zile, ca să fie treaba treabă.

Astfel, am anunțat din timp că vineri voi lipsi de la birou, iar vineri mi-am făcut bagajul și am luat trenul spre Focșani. Acolo ne-am întâlnit cu Mihăiță și, după ce am umblat un pic prin centru, am ieșit spre Odobești, pe DN2M. Drumul ăsta e cea mai scurtă cale spre Focurile Vii, dar din Mera am deviat pe un drum forestier care asigură o legătură alternativă cu Hotaru și Andreiașu de Sus.

Focsani - Buzau

Citește mai departe →

Cu toamna la Comana

În ultima Sâmbătă din luna Septembrie 2013 am plecat împreună cu Bogdan prin Sudul Bucureștiului într-o tură în parte de alergare, în parte de leneveală și de căscat ochii. Atracția principală a fost Parcul Natural Comana, pe care nu îl mai vizitasem deloc din 2011.

Am plecat din București la ora 13:00 și ne-am fâstâcit un pic până am găsit ieșirea pe Șoseaua Berceni. Traficul până în comuna cu același nume a fost haotic și foarte aglomerat, așa că am mers fără oprire – oricum nu a fost nimic de remarcat până acolo.

Cover

Citește mai departe →

Treceți batalioane române IOR-ul sau cum a fost Maratonul Reîntregirii Neamului 2013

După ce am participat la Semi-maratonul Internațional București din Mai 2013 am lăsat baltă alergatul și am luat-o pe coana Bița de coarne. De altfel, a fost un sezon foarte fain, la sfârșitul căruia, după 5000 de kilometri parcurși pe două roți și multe podele de tren ce mi-au servit drept pat de campanie, Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc a fost o bună ocazie pentru a relua alergările într-un ritm susținut.

Am aflat de concurs cu vreo 3-4 săptămâni înainte de a se desfășura și tot atunci m-am și înscris la proba de de semi-maraton individual. Odată înscris, mi-am fixat și un obiectiv: 1 oră și 45 de minute, pentru că rămăsesem dator din primăvară :D.

La sosire. Da, ăsta-s eu :D. Mersi Cip pentru poză!

La sosire. Da, ăsta-s eu :D. Mersi Cip pentru poză!

Citește mai departe →

Brumărel în haine de Gerar

Începutul atipic al lui Octombrie a fost pentru majoritatea la fel de plăcut ca sarea-n ochi: a turnat în neștire câteva zile la rând, noaptea au fost minime până la zero grade, la munte a nins cu toptanul, iar vântul și-a făcut de cap. Desigur, unii au suferit la modul cel mai serios, fie rămânând blocați pe drumuri, fie pierzându-și o parte din munca de pe timpul verii.

Cu toate acestea, unde mulți au găsit o sursă nesfârșită de inspirație pentru digitale distihuri de dor și jale, s-a ivit și ocaziunea favorabilă de a studia natura în rara-nfățișare de toamnă nebună deghizată în iarnă timpurie. Astfel, sâmbătă dimineața, ne-am suit în primul personal de Mărășești, pentru o tură spre Întorsura Buzăului, via Soveja și Lepșa. Cel puțin ăsta era planul, dar știți voi cum e socoteala de-acasă… :D.

Peiaj din Cheile Tișiței

Peiaj din Cheile Tișiței

Citește mai departe →