Experimente

Mambo Number Five (I)

Motto
Căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are i se va lua chiar şi ce are!

Acum puteți interpreta cum vreți replica de mai sus, dar adevărul e că, odată ce omul vede că poate să-ncropească un scaun și să nu cază numaidecât bate la porțile cerului și, uneori, i se și deschid; iar când își bagă-n cap că nu și nu, nici pe pământ nu-și mai găsește loc.

Grasu aprobă

Grasu aprobă

În ceea ce mă privește, după ce am constatat – nu fără oarecare surprindere – că uscătorul meu de rufe nu doar că nu s-a prăbușit după prima probă încărcat la maxim, ci a dus bine mersi până acum cu îndârjirea unui asin tot ce am pus pe el (evident, rufe, nu hipopotami), ei bine, mi-am șoptit în barbă că, deși prematur să bat la porțile cerului, pot oricum trage foloase din perechea de trăiri contradictorii ce se cuibăresc în sufletul celui care lucră cu mâna: un soi de întinerire sau poate chiar exaltare, pe de o parte, un soi curat de trufie, pe de altă parte, dacă poate fi vorba de așa ceva.

Citește mai departe →

Grigori

Motto
– So you found out you’re not a business man after all
– Just a man!
– An ancient race! Other Mortons will be along and they’ll kill it off!
– Once upon a time in the West

Un fel de „timpul nu mai avea răbdare”, dar cu săbii și mitraliere rusești. Mă rog, esențialul cărții – Donul liniștit – e altul, anume evoluția personajului principal, Grigori Melehov (care, în treacăt fie spus, seamănă în linii mari cu Iuri Jivago în ceea ce privește anumite trăsături sufletești).

"Donul" liniștit

„Donul” liniștit

Ei bine, Grigori, cazac de Don, începe războiul în armata imperială; după revoluție se mută în tabăra Roșiilor, în timpul razboiului civil, apoi se retrage din cauza direcției aceleiași revoluții, oripilat de crimele inutile pe care le comiteau Roșiii, care păreau că nu se diferențiază de Albi decât prin culoare și prin faptul că voiau să ardă din temelii vechea lume, pentru a se pune cu orice preț stăpâni pe ruine.

Citește mai departe →

Starbuck, what do you hear?

Motto
– Lee said you once gave him something before a mission, a lighter.
– Belonged to my father. Foolish to think a hunk of metal could keep him safe.
– And yet that’s what we do isn’t it. Hang onto hope in every hopelessly irrational way that we can, but not like those poor bastards, giving away their luck just when they need it most. Its like they’ve given up.
– Lampkin vs Adama, BSG, S04.

Dacă crezi că Battlestar Galactica este Science Fiction, atunci bănuiesc că poți crede orice. Înduioșătoare naivitate și nici măcar nu este singura formă sub care se manifestă: există o cantitate considerabilă de logoree impudică sub forma unor derivate realizate de fani, onești probabil în atașamentul lor, prin care încearcă-n fel și chip să scotocească o modalitate de a face cumva respins atacul roboților, eventual de către un singur comandat inspirat.

Este de înțeles, un eveniment extinctiv de o asemena magnitudine este de neînchipuit: de la 12 planete și câteva miliarde de oameni, la 50 000 înghesuiți în căruțe spațiale. Este o premisă curajoasă, dură, dar pentru ce? Pentru un simplu SF? Dar serialul intenționat nu explorează elementul știință și, cu toate astea, a căzut pradă taxonomiei celei mai apropiate de formă, iar nu de fond. Păcat.

Citește mai departe →

Rafting pe uscat (II)

A face lucruri cu mâinile tale mi se pare ceva foarte prețios. Și nu mă refer la a repara o spărtură, a da cu vinarom sau alte asemenea, preocupări evident nu fără valoarea și importața lor, ci la construi per-se de la zero diverse obiecte. Mi se pare, printre altele, o preocupare care te întregește.

Rezultatul final

Rezultatul final

După cum ziceam înainte, chiar dacă o consideram din capul locului o ștrengărie, mă apucasem oricum să schițez un uscător de rufe care să fie montat pe raftul instalat pe balcon. Fiind un obiect ce reclamă mai multă finețe în execuție decât un raft, mă așteptam să nu iasă mare lucru. De fapt, mă așteptam să nu iasă deloc.

Citește mai departe →

Improvizații (I) – Corp suspendat pentru Billy

Biblioteca Billy de la Ikea este un sistem rezonabil. Se întâmplă să am trei generații în casă și, chiar dacă este limpede că au diminuat calitatea materialului denumit, optimist și trufaș, MDF, tot ergonomică este. Unii s-ar putea să o găsească un pic anostă, dar face parte din adaptabilitatea ei.

Corp suspendat Billy

Corp suspendat Billy

În orice caz, ce le lipsește cu adevărat din sistem este un corp suspendat. Au corpuri la semi-înălțime, au corpuri înălțătoare, au polițe suplimentare, au câteva feluri de uși (inclusiv pe dimensiunile corpurilor sumplimentare), dar nu au corpuri suspendate.

Citește mai departe →

Imorali dar măcar conștienți

Când selectivitatea memoriei își face datoria și evenimente cu impact emoțional sunt imediat succedate de noi evenimente încadrate în același registru, păstrăm cu noi pentru mai mult timp doar amprenta a ceea ce reușește să ne atingă eul și să devină parte integranta din el.

Ilustrație de B.Z.

Ilustrație de B.Z.

Moment de cumpănă pentru întreaga umanitate cu puțin timp în urmă , ceea ce a reprezentat pandemia de Covid 19 începe să pălească azi, timid dar sigur, lăsând loc interesului manifestat pentru noi evenimente.

Citește mai departe →

WP Trip Summary 0.2.8 – Emil Racoviță

După aproape doi ani de pauză (în care totuși am lucrat un pic), am reușit în sfârșit să lansez versiunea 0.2.8, denumită Emil Racoviță (mi-am propus să denumesc fiecare versiune după câte un explorator sau cartograf).

Nu sunt salturi spectaculoase și, de altfel, nici nu mi-am propus să procedez așa, dar, în primul rând, am reparat câteva dume:

– avertizări care apăreau în consola browser-ului din cauză că includeam o serie de fișiere javascript acolo unde nu era cazul;
– am reparat punctual librăria MysqliDb, care genera avertizări pentru o utilizare incorectă în versiunile mai noi de PHP a funcției implode;
– am reparat câteva probleme cu blocul de shortcode: o dată că nu era afișat (uneori) în selectorul de blocuri din editor, apoi că nu era redat (alteori) în pagina articolului.

Apoi, am adus și câteva îmbunătățiri:

– am adăugat două link-uri în pagina de listare a plug-in-urilor, pe rând-ul corespunzător acestui plug-in: unul către pagina de configurare, altul către pagina de mentenanță;
– se pot adăugat date structurate în format JSON-LD, pentru articolele care au un track GPS atașat folosind acest plug-in;
– am adăugat o pagină de mentenanță, prin care, momentan se pot efectua următoarele operațiuni: ștergerea cache-ului de track-uri GPS, ștergerea tuturor datelor gestionate de acest plug-in (mai puțin nomenclatoarele și opțiunile de configurare, evident) și, în sfârșit, găsirea articolelor care ar trebui să aibă track-uri GPS atașate, dar fișierele corespunzătoare lipsesc de pe disc;
– am adăugat informații de auditare pentru cine și când a modificat ultima oară datele gestionate de acest modul, pentru fiecare articol în parte;
– am adăugat un câmp suplimentar la setul de date returnate de WordPress pentru un articol prin API-ul REST (/wp-json).

Citește mai departe →

Nous sommes ici aux portes de l’Orient

Acum ceva vreme primeam în gazdă, prin Warm Showers, tot felul de oameni care străbăteau țara cu bicicleta. Mai mult străini. Cel mai simpatic mi-a fost un neamț din Dresda, care a stat chiar o săptămână. Fiindcă trebuia să merg și la birou, i-am arătat împrejurimile, i-am lăsat cheile și și-a văzut de treabă.

Dar cât i-am arătat una alta, omul era foarte mirat de tot ce vedea prin jur: un haos aparent, dar care merge-ntr-o direcție. Oameni mergând organizat sub formă de grămadă, dar fără să se calce prea mult pe degete. Un desfrâu aparent, în jurul unui sâmbure de virtute. Oameni care trăiesc pe aripile întâmplării cu trei sârme și o rolă de scoci.

Hai la mulți ani!

Hai la mulți ani!

Iar când i-am explicat că, dacă e atent la semafoare nu trebuie neapărat să aștepte verdele, că sunt timpi morți și te poti strecura fără să aștepți la nesfârșit și fără să cauzezi nimănui, se uita la mine ca la popă ras.

Citește mai departe →

Rafting pe uscat (I)

După ce m-am tot coit căutând niște rafturi de-a gata, am decis că mai bine pun eu mâna și imi fac singur. Am avut și o oarecare tentativă de-a mă adresa unor făcători de mobilă, dar, în final, tentația a fost pur și simplu prea mare.

Rezultatul final

Rezultatul final

Aveam nevoie de un raft simplu, dar care să umple cât mai mult din spațiul frontal al balconului, având în același timp un profil de adâncime cât mai mic, de, să zicem, maxim 25 de centimetri. Fiindcă tot am mers pe ideea de a mi-l confecționa singur, am ales să umplu absolut tot spațiu de jos până sus și din stânga până-n dreapta. Per total, vorbim de un spațiu de aproximativ 270 centimetri pe 80 centimetri.

Citește mai departe →

Albă ca Zăpada versus Șancrul Progresist

Eu credeam că discuția pe marginea sărutului non-consensual al Albei ca Zăpada e o glumă, ca să-mi aflu acum că scena e pasibilă de cenzură. Cică nu e normal să inveți copiii așa ceva. Ce să zic? Prea e lungă zeama și prea curată la față. Dacă ai întreba copiii, cel mai probabil nu ți-ar spune că abia așteaptă să facă pe dihania cu două spinări cu vreo gagică, fără voia ei.

Alba ca Zăpada, gata de mozoleală consensuală! Ilustrație de BZ.

Alba ca Zăpada, gata de mozoleală consensuală! Ilustrație de BZ.

În mod bizar, asemenea inițiative, în esență niște abstrageri de amator formate pe turnuri de cuvinte fără noimă, au efectul contrar: prin desacralizarea și demitizarea relației dintre un bărbat și o femeie, se elimină orice opreliști și, unde se urmărește (cel puțin declarativ) o oarecare îmblânzire a instinctelor, se obține de fapt un regres spre un stadiu mai sălbatic al manifestării lor.

Citește mai departe →

Scuipă foc, înghite drum

Foarte greu să evit aici să mai trântesc și niște lucruri din partea care ține mai mult de meserie, dar sunt până la urmă inginer și prin vocație, nu doar prin educație. Deci, îmi reclamă o foarte mare plăcere, din când în când, să povestesc și despre astfel de activități.

Fulger negru… trăsnet lung

Fulger negru… trăsnet lung

În cazul de față, după zece ani de serviciu credincios, am decis să construiesc un alt calculator de lucru. Privit întrucâtva prin lentilele sovietului european, s-ar putea să fie un jignitor gest de frondă, mai ales că, odată pornit, luminile în întreg cartierul au pâlpâit până rețeaua s-a stabilizat. De frică, l-am și închis imediat după și nu l-am mai folosit de atunci, însă nu înseamnă că am mai puține motive să-mi deșir bobina.

Citește mai departe →

De la Panurge la Grasu

Cine are vreun animal prin casă ori bătătură știe foarte bine ce înseamna să te înțelegi fără cuvinte, doar prin semne și intuiție. La fel cum știe că, în timp, se dizolvă cumva granița biologică: adică îl vezi mai puțin ca animal, chiar dacă nu chiar ca om sau, altfel spus, învelișul fizic dispare și comunici la un nivel abstract din punct de vedere biologic.

Grasu

Grasu

Problema comunicării a fost satirizată la modul cel mai serios de Rabelais cu mai multe ocazii, dar mai ales atunci când Pantagruel l-a întâlnit pe dragul de Panurge, pe care-l întreaba cu ce poate să-l ajute.

Panurge îi spune pe o duzină de limbi ale pamantului, mai puțin franceza, că i-ar prinde bine o masă, un pat și ceva țoale, dar că nu înțelege de ce trebuie să spuna asta în cuvinte, căci e evident pentru oricine din modul în care arată – slab, obosit și zdrentaros – ce i-ar prinde bine.

Citește mai departe →

Bine ați venit, Onorate Matres, pe plaiuri mioritice!

Motto
Să știi ce a aia menstruație, ovule, spermă
– Prea Onorata Mater, la aterizarea pe Otopeni.

Onoratele Matres nici nu și-au scuturat bine colbul, revenite fiind din Dispersia în care-au învățat a face nodul la cravașă, că au deja o misiune nobilă: vor să învețe românii să facă sex! Desigur, din paginile lui Herbert și până pe solul nostru, multe transformări de formă s-au produs, însă de caracter și substanță prea-deloc!

Și când zic că vor să ne-nvețe să facem sex, nu săriți să mă corectați că sunt reductiv, căci, de fapt, mă exprim sintetic! A face sex nu înseamnă doar să bălești nămoloasa, ci o foarte lungă listă de lucruri și accesorii care preced și urmează actul în sine. Însă toate lucrurile și accesoriile sunt degeaba fără spargerea veveriței – nu fac nici cât laba tristă din care s-au născut degeneratele noastre!

Căci sunt degenerate – fețele oamenilor nu mint, iar pe-ale lor scrie „Neterminat” și „Malahie tristă” vizibil de la o poștă. Sună dur, dar dacă vă uitați cu atenție, aceia nu sunt oameni care să prețuiască sexul, nici ca plăcere, nici ca mecanism de supraviețuire. De fapt, plăcerea face parte din mecanismul de supraviețuire, iar un copil fătat ca o vițea, doar din rațiuni cincinale de producție umanoidă cu siguranță va avea un real handicap față de unul născut din dragoste autentică de viață.

Citește mai departe →

Țuicarul

Poate știți, poate nu știți, dar pe valea Buzăului, trenul Buzău – Nehoiașu purta numele de Țuicarul. Asta pentru că, datorită întreprinzătorilor care puneau la vânzare, în stații, pe niște scânduri sprijjinite pe doi pari țoiuri de 50 de mililitri de țuică, tot trenul trăznea a parfum de prune. Cine voia, cobora, lua un păhărel, bea și punea 5 lei dedesubt.

Micul antreprenor venea apoi, umplea paharele și strângea plata. De vreme ce tranzacția a devenit obicei, iar obiceiul a dat numele trenului, putem deduce că ecosistemul nu avea foarte mulți trișori, dacă avea, astfel încât a funcționat bine-mersi.

Este, desigur, în ton și cu preocupări mai moderne – unul din Țuicarii care leagă planeta de la un cap la altul este chiar filozofia de software Open-Source care nu doar că a funcționat, ci a funcționat și funcționează atât de bine, încât a influențat și modele de business ale jucătorilor cu produse plătite.

Iar asta pentru că omul nu este deloc preoponderent predispus la a trișa sau a trage spuza doar pe turta lui. Sau, mai puțin romanțat, instinctul individualist este bine temperat de șansele mult mai mari de supraviețuire dacă, pe lângă sine, îi ia și pe ceilalți în calcul. Nu e nimic nou, Nash a formulat un principiu al echilibrului pe tema asta, ceea ce exclude, evident, și posibilitatea sau filozofia sacrificiului de sine ca politică socială.

Citește mai departe →

Alchimiștii

Adevărului îi este de ajuns simpla constatare.
Ceea ce înseamnă că nu se impune și nu se lasă impus, ci se insinuează la fel ca lumina naturală: este sau nu este.

Variantele sale parțiale (și mai cu seamă minciuna) au, în schimb, nevoie, pentru stabilitate și maxim randament, de proptele vârtoase: dogme rigide, fanatismul inchizitorului și, desigur, componenta dramatică. Dați jos proptelele și vedeti unde se așază echilibrul, pe ce idee și în ce fel.

Nu este cazul tocmai acum să ne pierdem nădragii în fața asaltului unor veritabile artefacte alchimice diseminate cu rolul de a preschimba casapul în victima, iar victima-n casap.
Chiar dacă scenografia este săracă, recolta imagistică este bogată și poate clătina conștiințe slabe.

Citește mai departe →