Experimente

In circulo masturbationem

Motto
Uneori am impresia că încerc să salvez Educația de unii oameni ai Educației, care efectiv nu înțeleg această criză majoră prin care trecem și uneori chiar să-i salvez de ei înșișisi
– Împăratul David, Regele Educației

Eftimie l-a citit de curând pe Daniel David, unul din cei mai citați oameni din țară, mare pârcălab la educație și avid peer-reviewer al textelor ieșite-n presă. Este vorba, desigur, de Pisologia Poporului Român.

I-am comentat direct acolo, exprimându-mi îngrijorarea sinceră și reproduc aici avertismentul, astfel încât, pe de o parte să ia și alții aminte la un așa demers periculos și, pe de altă parte, să-mi îmbogățesc colecția proprie dedicată unui personaj, să recunoaștem, cel puțin insolit.

Așadar, Pașadia se retrăgea la munte să se recupereze după lungi și intense perioade petrecute-n brațele viciului și tot i-a crăpat o venă și-a picat lat. Se poate spune că împrejurările au fost măcar plăcute. Orișicât, mi-e teamă pentru Eftimie, căci viciul său e mai periculos și nici nu cată să ieie pauză.

Citește mai departe →

Umblă pe aici un băiat cu un cui exact ca ăsta

Când am publicat prima oară WP Trip Summary am cumpărat un logo de pe DesignMatic. Sunt poate zece ani de-atunci ori chiar mai mult. Acum doi ani și jumătate, în Februarie 2023, Alexander Thomas, unul din angajații lor, îmi scrie nutrind cele mai sincere sentimente de felații cu clienții:

Înainte măcar aveau stil

Înainte măcar aveau stil. Foto: Bogdan Stoica.

Hi,

This is Alexander Thomas from DesignMantic.com. You downloaded a logo from our website. Actually, there’s a client who is interested in copyrighting the same logo symbol. But I’m holding it for you in case you want us to transfer the copyright ownership to you. Let me know if you are interested via return email or call me at 999-999-9999 ext 999.

Regards,
Alexander Thomas
Team Lead Sales & Business Development

Citește mai departe →

Starostele negrilor de casă

Motto
You want me to play a black slaver? Ain’t nothin’ lower than a black slaver. A black slaver is lower than the head house nigger… …and, buddy, that’s pretty fuckin’ low.
– Djano Unchained

Inițial am scris acest articol la invitația lui Sebastian, ca guest-post pentru el, pornind de la un comentariu la un altul de pe Substack-ul lui: Cum îți fură Primăria București dreptul la mobilitate în propriul oraș! Observația mea a fost de fapt un răspuns la un alt – tipic, de altfel – comentariu, ce-i aparține lui V.B., individ ce se recomandă drept body-engineer:

Ai rablă? Ia metroul, tramvaiul, mergi cu bicicleta sau pe jos.
Nu trebuie sa inhaleze copii noxele masinii tale vechi de 20 ani.
Si ma ung pe suflet toate locurile unde trebuie sa platesti ca sa parchezi.

I

Pentru început, deși se poate argumenta strict în baza subiectului dat (adică restricțiile și accesul cu taxă pentru mașinile poluante și de ce ar trebui să-și sporească litrajul de apă de gură cei care cred că-i nemaipomenită), trebuie musai privită în contextul tuturor modificărilor fiscale, întrucât fac toate parte din același film. De subliniat sunt în mod deosebit:

– creșterea anunțată a impozitului pe proprietate;
– taxarea suplimentară a mașinilor poluante (o reîncarnare a fostei taxe auto pentru poluare, unde, pur întâmplător și fără interese pecuniare, Dacia a făcut lobby la noi, la fel cum Tesla a făcut în Califatul Marii Britanii).

Citește mai departe →

Recondiționarea unei rindele de epocă Stanley Nr. 4

Cam în același timp cu rindelele domnului W.H. Garling am cumpărat de pe eBay, de la vânzători diferiți, și două rindele metalice Stanley de la (probabil) început de secol XX: o fălțuitoare Nr. 78 și o rindea de finisaj Nr. 4, ambele în ambalaj original cu tot cu hârtie inhibitoare de rugină și manual de utilizare, ambele în stare aproximativă, dar complete și recondiționabile.

Am reușit să le aduc pe-ambele-n stare de funcționare – în excelentă stare de funcționare, mă scuzați că mă laud cam deșănțat – însă acum voi discuta pe scurt doar despre pătrar, căci mi-a dat în mod deosebit de furcă:

– rindeaua a fost cel mai probabil folosită ca degroșantă, adică pentru înlăturarea rapidă ale unor mari cantități de lemn, deoarece gura a fost ușor lărgită, stând drept dovadă o zonă depresionară-n jurul ei pe o distană de 2 până la 3 mm în fiecare direcție, precum și conturul rotunjit al tăișului lamei;
– alte două concavități ale tălpii rindelei, una spre spate, alta la mijloc, dar situația poate fi considerată fericită, căci o singură cocoașă e foarte greu de stabilizat;
– capacul nu călca drept pe lamă și nu prindea în mod deosebit de bine, întrucât spatele său nu era plat;
– deși fără pișcături de rugină, lama era într-o stare tristă și, colac peste pupăză, avea conturul curbat;
– călcâiul era doar minim debavurat, altminteri atât de grosolan încât la cea mai mică fărâmă de neatenție ar fi putut vătăma suprafața de lucru;
– patul lamei (broasca în traducere liberă din englezescul frog) ținea lama un pic înclinat în stânga și, în general, cu multe asperități.

Citește mai departe →

Trage-l înapoi că vrea să iasă

Să te bucuri de tăiatul burselor e ca și cum, slugă de casă fiind, te bucuri că slugile ce rânesc la grajd primesc mai puțină mâncare. Și tu primind mai puțină mâncare, dar orișicum mâncai mai bine decât ăia de la grajd. Că mai rău decât stăpânii se poartă cu slugile doar slugile-ntre ele.

Realitatea din teren spune că bursa aia oricum era de-a dreptul exagerată, ca un soi de rentă viageră lăsată de-un boier bogat fiului său degenerat. Am avut bursă tot liceul și am intrat cu bursă la Poli, crema-cremelor, la Calculatoare și pot confirma că de banii ăia, într-adevăr, o ardeam noapte de noapte când în Dumars, când în Max, când în Blue Night. Unul n-a scăpat. Cox, băutură, femei și orice altceva mai vrei.

Citește mai departe →

Frânturi din viața Bulevardului Continental, perla Bucureștilor

Bulevardul Continental și cartierul dezvoltat în jurul său s-au format dintr-o veche rezervație unde primii oameni fără simțul umorului, Părinții Fondatori cum s-ar zice, s-au retras voluntar din lumea de Dincolo, dorindu-și un loc propice maximizării adevărului, obiectivității și concreteții faptelor reci.

Pornind de la un atare nobil temei, au creat o comunitate în care umorul nu mai poate răni pe nimeni, una bazată la propriu exclusiv pe cele mai pure și mai perfecte reglementări, un stat rațional într-un stat haotic, un Vatican al omului multiștiințific dezvoltat într-o primitivă Romă a Estului.

Iar când zic la propriu înseamnă că literalmente întreaga comunitate a luat naștere prin simpla emitere a legilor, normelor de aplicare și regulamentelor interioare. Bunăoară:

– Zidul de izolare și apărare, precum și turnurile aferente, au fost ridicate prin Legea Securității Comunitare: odată ce-a fost promulgată de Consiliul Celor Treizeci de Triști zidul s-a clădit singur, menținându-și trăinicia neîntinată până acum;
– Codul Muncii a dat naștere unui număr suficient de locuri de muncă, a făcut ca soarele să zăbovească mai mult la amiază pentru a fi mai mult timp de lucru, iar ca luna să steie mai mult pe cerul nopții permițând o odihnă de calitate superioară și conformă cu normele-n vigoare;
– Prin noul Cod al Familiei oamenii nu mai sunt nevoiți (și nici nu mai este permis) a se reproduce primitiv prin intermediul raportului sexual, ci trebuie doar să compună o cerere către Organele Abilitate, incluzând caracteristicile tehnice ale copilului, numele dorit și, desigur, o motivație temeinică, urmând ca, odată aprobată, părinții să-și primească odrasla prin curier rapid.

Citește mai departe →

O sedință de bloc

Mă aflam în vizită la un prieten, locuiește în blocul Engels-20 de pe Bulevardul Continental, sigur îl știți, nu există altul în București: are 27 de benzi, fiecare cu sens dublu simultan, se intră prin Sud prin două sensuri giratorii uriașe lipite unul de altul, merge neabătut spre Nord preț de 27 de kilometri și se curmă brusc într-un parc uriaș – Parcul Cetățeanului – ce-ntâmpină bulevardul prin două aranjamente de flori sfert-eliptice tangențiale.

Minuta, atât cât îmi aduc aminte

Minuta, atât cât îmi aduc aminte

Da, este măreț acest bulevard și-am să reviu asupra lui într-un articol separat. Acuși, însă, altceva-mi stă pe limbă. Era seară, tocmai ieșisem de la birou și mă-ndreptam către prietenul meu, Ravafael Tengura (ori Vafu, pe scurt), pentru a-l ajuta să monteze niște mobilă. Ravafael era străin, om cu miez și cu spirit, și un pic măsliniu la față, ceea ce-i compensează defectele amintite, obținându-i astfel permis de ședere în acest cartier.

Citește mai departe →

Illusio Turcorum

Ca să fac suma minimă pentru comandă astfel încât să nu mai plătesc transport, am mai adăugat în coșul digital de cumpărături două cărți (am învățat de curând să citesc și o nouă și minunată lume mi s-a deschis în față): Tratat despre obiceiurile, ceremoniile și infamia turcilor de Georg Captivus Septemcastrensis (1422-1502), respectiv Vameșul de I.C. Vissarion, ca să vedeți că n-ai nevoie de recenzia de carte din fiecare Vineri pentru a pune mâna pe ceva cu adevărat valoros.

Istorii vechi și totodată noi

Istorii vechi și totodată noi

Ambele sunt oarecum greu de citit pentru pro-europeni în general (și pentru susținătorii lui Abac-Împărat în special) pentru că au cuvinte multe, diverse și nu prea conțin neologisme de bonton cum ar fi: alegații, biasare, adresare, updatare, impactare, blurat, targetat, yeap, eniuei, adicții, complianță și-alte asemenea, cum șade bine unor oameni cu bună ieducație ce nu vrea să fie confundați cu plebea. Se pot, totuși, încălzi cu cele câteva poze din tratatul lui Georg, care, atenție, nu-i același lucru cu programul informatic al unei funeste bănci.

Citește mai departe →

Noutăți excitante ale abonamentului tău

Motto
Troțkineta fuge, nimeni n-o ajunge
Are dor de ducă, parc-ar fi nălucă

După ce m-am rugat de ei să-și repare sistemul de plată astfel încât să le pot plăti abonamentul, Vimeo s-a depășit pe sine, cu următorul mesaj:

Avem vești excelente pentru tine: înlăturăm limita săptămânală a ceea ce poți încărca și-ți dăm acces nelimitat la cei 250GB spațiu total de stocare, fără vreun cost suplimentar.

Și apoi continuă prin a spune cât de angajați sunt ei în satisfacția clienților și-n furnizarea de plus valoare printr-o experiență stelară, nu mai insist că vă umplu rozeta de lacrimi.

O, pașă, cât de darnic darnic ești! Dar înainte nu aveam acea limită de 250GB, aveam doar o limită săptămânală. Apoi au fost ambele restricții, acum e doar cea globală. Genul acesta de coafări corporatiste, însă, au fost întotdeauna treburi de amatori: ar trebui să ceară o șezătoare cu reprezenții guvernelor să-nvețe meserie, căci, dacă nici dânșii nu știu, nimeni nu știe.

Citește mai departe →

Dacă văd că banu’ iese, dansează pe mese

Pute nu doar a război, ci și a faliment și nu doar în România, ci-n toată Europa. Și probabil că pute a război pentru că pute-a faliment. Dans tous les cas, una din aromele bizare și sintetice este acel Savings and Investments Union prin care s-ar vrea atragarea economiilor cetățenilor Yevropeyskiy Soyuz spre investiții. În ce? În ce decide l’Ursulle și probabil că la fel de transparent, că doară suntem dictatori comuniști europeni, nu animale.

Nu, Vegas e pentru săraci

Nu, Vegas e pentru săraci

Entuziasmul vis-a-vis de acele economii, manifestat ca și cum ar fi ale lor, mai exact ca unul rămas fără bani ce găsește 50 de lei într-o carte uitată pe un raft, venind de la aceiași oameni ce-au negociat pe sub masă diverse contracte pentru leacuri de tuse și au vrut să-i omoare cu foamea pe cei neînzemuiți, ar trebui să stârnească îngrijorări indiferent de cum sunt formulate propunerile pentru Prostimea Educată ® ce-abia așteaptă să le soarbă vorbele iluminatoare.

Citește mai departe →

Momente din viața Împăratului Prenadez

Motto
Y otro poco con la mano de Dios

Probabil cea mai reușită modalitate-n care Ramolitul Continent a reușit să-și compună propriul epitaf ca un soi de autosatiră este faptul că permite – ba chiar se bucură de – inițiativa gingașă de-a face ordine-n Europa de Est unui individ altoit în public de nevastă-sa, adăugând încă o reușită mandatului său. Poate ar trebui s-o trimită pe La Première Dame în țara lui Galben Împărat să mențină pacea?

Relaxare, tachinare

Relaxare, tachinare

Enfin, este vorba, desigur, de Împăratul Prenadez, care dublează ca un soi de nouveau Berthelot, nutrind proabil speranțe tăinuite de-a-și vedea propriul nume pe unul din restaurantele ce veghează lângă Mausoleul de la Mărășești. Nu știu ce să zic, totuși, despre șansele concrete de-a-și vedea visul cu ochii după ce-a-ncasat una mai celebră decât capul lui Zidanne, ilustrând o vorbă veche din bătrâni: e posibil s-o dai, dar e probabil s-o iei.

Citește mai departe →

O nuntă de pisici

Trăim, dragii mei, în epoca extremismului molecular. Un extremism care nu mai este doar o patologie a opiniei, ci o stare de agregare a individului post-postmodern, o găoace ideologică în care fiecare își macerează propriul extremism interior cu o voluptate aproape filozofală, ca o maioneză fractală care se taie în gânduri.

De prin ganguri adunate

De prin ganguri adunate

Cine votează? Și mai ales, cum votează? Adevărul este simplu, dar adânc: așa cum doar cine n-a mușcat din fructul interzis e fără de păcat, doar cine nu-i atins de ciuperca extremismului poate vota corect.

Citește mai departe →

Fugazy

Dragi tovarăși și prieteni, să nu uităm că dialectica istoriei nu admite zăbavă! Mai mult și mai grav, preaiubiți concetățeni, trebuie să înțelegem cu toții că istoria nu este doar un martor pasiv al trecerii timpului, ci o entitate vie, dinamică, mobilă, fluidă, instabilă și energică, ce sancționează fără milosârdie pe cei ce refuză să-i înțeleagă povețele și să se ridice la înălțimea misiunii lor istorice.

Fugazy

Fugazy

Ca atare, popoarele care se dezic de obligația de-a-și cunoaște trecutul devin simple umbre rătăcitoare, lipsite de ancore și de direcție, victime ale primului vânt ideologic care le spulberă în patru zări, lăsând în urmă doar ruinele visurilor sfielnice de altădată.

Citește mai departe →

Un epsilon bine ales

Proaspăt încălziți pe margine, sutașii Lumii Bune ® taman ce-ncepură iar a da drumul tunurilor cu spume, fiere, venin, vitriol, malahie intelectuală și aroganță, reglate la nivel maxim și-ndreptate spre cine n-a votat cum trebuie, util, rațional, cerebral, educat, judicios, chibzuit, cu intelectul și nu afectul. Totul, desigur, în zăngănit de rozete, trotinete și feact-cieching.

Model de guvernare pe plăcuțe suedeze

Model de guvernare pe plăcuțe suedeze

Căci, nu-i așa, este o concluzie apriorică dezbaterii faptul că, între Alb și Negru, trebuie să fii cu Albul, nu cu Negrul. Însă dacă Albul e de fapt doar vopsit în alb, iar pe dedesubt tot negru e? Și, ca o apreciere personală, dacă e să-ți faci prăvălie curul se pot găsi mulți stăpâni și alții decât Alb și Negru.

Citește mai departe →

Rindelele domnului W.H. Garling

Probabil de-o plăcere însutit mai intensă decât vânarea exemplarelor vestimentare deosebite ascunse-n maldărele de boarfe din magazinele de țoale second-hand îmi este procurată de achiziția sculelor vechi de pe eBay. Unele mai sunt bune doar de bibelou (și nu-i puțin lucru), însă altele, în ciuda vârstei înaintate, se află la doar o găleată de jar de noi și uimitoare aventuri.

Sedința foto de final

Sedința foto de final

Cum îmi este greu să aleg vreuna favorită dintre atâtea bijuterii, am să vorbesc, sub impulsul imperios al autoexprimării, de toate pe rând, începând de fapt cu un set: două rindele de canelat confecționate din fag (lemnul, nu altceva), una de 3/8 inci, alta de 1/2 inci. Au fost achiziționate de la un comerciant din Statele Unite și se prezintă într-o stare excelentă, adică:

– fără crăpături în lemnul corpului,
– penele de fixare intacte,
– cu toate accesoriile (lamă, crestator, limitator profunzime cu tot mecanismul de acționare) și
– fără rugină în imediata vecinătate a tăișului lamei.

Citește mai departe →