Experimente

Noi pentru voi stăm ca mortu’n păpușoi

În pandemie circula cu forța un șlagăr foarte popular – Noi pentru voi, nu știu dacă-l mai țineți minte. A fost folosit drept coloană sonoră inclusiv pentru obligația de-a purta mască-n aer liber, iar unii au fost amendați că n-o purtau singuri pe stradă fiind. Sănătatea publică înainte de toate. Mai țineți minte ce mult îi păsa statului de-onor plătitorii de taxe, ce competenți erau doctorii și cum aveau numai certitudini? A fost perioadă de aur pentru serviciile publice.

Ce atâta jale?

Ce atâta jale?

Este absolut necesar să menționăm asta pentru că diversele organe administrative aparent n-au nicio problemă cu cetățenii săi care conviețuiesc mai bine de o săptămână cu un mort în descompunere și n-au nicio rezervă să-i lase să se-ntoarne slobozi acasă fără să-și pună-ntrebarea că poate e ceva în neregulă cu ei.

Citește mai departe →

Agerimi cu Asp.Net MVC Clasic, XSS și Kendo DataSourceRequest

Asemeni cangrenei numite lege și ocârmuire, în afara cărora omul modern nu mai are valoare individuală, și cu libăriile software secretul e o balanță fină între ce oferi cu titlu opțional, ce oferi cu titlu obligatoriu, ce pretinzi cu titlu opțional și, în sfârșit, ce pretinzi cu titlu obligatoriu. Ca-n banc, ai mai mult succes dacă pui și carne, nu doar căcat:

Ițic și Ștrul și-au deschis restaurante.
La Ștrul e coada zi și noapte la mititei, iar la Ițic bate vântul și, odată cu dânsul, falimentul.
– Mai Ștrul, spune-mi și mie, cum faci tu mititei, că la tine lumea da buzna și la mine nu calca nimeni.
– Pai cum să-i fac, jumătate carne, jumătate rahat.
– Ah, tu pui și carne?

Că să intru direct în… pâine, cei care au învățat inginerie software în perioada-n care încă nu devenise ceva mișto-caracașto practicat la propriu pe jenunche-n poziție de semizen, cu zâmbet hlizit până la urechi, își amintesc de vremurile mai vechi ale ASP.Net MVC, care-a-ndulcit dictatura ideologică bazată pe valori europene propovăduită de WebForms, reținând, probabil din nostalgie, câteva apucături neplăcute.

Hai că merge

Hai că merge

Una din numitele metehne este răgălia numită request validation: cum detecta că-n parametrii cererii HTTP există o fărâmă de cod HTML, jmaf, eroare, excepție, sfârșitul lumii, sabotaj al rușilor, început de anti-democrație și anti-valori-europene, adică HttpRequestValidationException. Este marginal un lucru bun și ilustrarea perfectă (una din ele), a dictonului logudurez Drumul spre Iad e pavat cu intenții bune.

Citește mai departe →

Improvizații (X) – Utilul și plăcutul

Fiindcă tot îmi reamenajez și primenesc spațiul de lucru, am făcut un inventar, pe de o parte cu ce unelte și accesorii mi-ar mai trebui (sau măcar mi-ar ușura treaba) și, pe de altă parte, cu resturile de lemn sau derivate din lemn strânse-n timp (fiindcă am, într-adevăr, obiceiul de-a strânge ca un hârciog).

When the work gets hard, remember why you’re doing it

When the work gets hard, remember why you’re doing it

N-am să intru în toată daravera, am să mă opresc momentan doar asupra unui bloc de manipulare îngust, de genul aceluia de-aici, pentru a nu mai dansa cu fundul gol pe lângă Dânsa erectă, adică, în traducere directă, pentru a nu ghida cu mâna goală materialul atunci când fac tăieturi mai înguste de 10 centimetri.

Citește mai departe →

Where no shelf has gone before

O mână de resturi de stejar zăcea-ntr-un colț, nici suficient de mici pentru a fi aruncate sau puse pe foc, nici suficient de mari pentru ceva semnificativ. Erau, concret, două bucăți mai măricele, ca la 300 pe 200 milimetri, aproximativ egale, precum și alte câteva mai mici.

Finalul

Finalul

Într-un moment de vag plictis cu dichis, primul gând a fost să înădesc cele două bucăți într-una singură mai mare, cu rol de poliță, dar… nu prea ar fi avut cine știe ce farmec (prea simplu și drastic?) și, cum nu aveam vreo nevoie anume, mă gândeam că nu strică să improvizez altceva. Dar ce? Posibil tot o poliță, mai deosebită, însă cum s-arate?

Citește mai departe →

O fi el verde, dar tot comunist rămâne (I)

Omul, după ce-și aranjează totul prin casa lui, prin grădina lui, când stăpânește toate subtilitățile vieții private de familie, toate imperativele vieții sale interioare (dacă are), zic, când tocmește și-mpăturește totul în viața lui, se preocupă cu vervă și mai mare de viețile celorlalți, ajutându-i și pe ei, cu imperială mărinimie, să și le pună la punct, dar nu după cum vor cei care devin, fără voie, țintele strădaniilor, ci după cum își închipuie ei înșiși c-ar trebui s-arate viața aproapelui său.

Ăsta are prea cald în casă

Ăsta are prea cald în casă

Și cum îi ajută? Depinde, așa cum hainele se poartă-n funcție de modă, de care morală se poartă-n sezonul respectiv. Acum, ieșită direct din laboratorul venerabilului doctor Ulyanov, stă ferm înfiptă pe umeri mantaua moralei verzi și, ca atare, totul este inspectat și chestionat din acest punct de vedere, două coordonate fiind temperatura din case și stabilirea legitimității deplasărilor cu mașina personală.

Citește mai departe →

Improvizații (IX) – Suport pentru desfăcător de zale

De curea de ceas. Aveam nevoie să scurtez cureaua de zale a unui ceas, dimensionată mai degrabă pentru încheietura unei gorile ce păzește integritatea fizică a diverșilor creatori de narcomani  decât pentru articulații delicate de ingineri. Dacă ar fi să filozofez asupra celor trei zale diferență, aș realiza că, lărgind definiția narcoticului prizat, se pot argumenta preocupări mai mult sau mai puțin similare.

Le Gros Monsieur approuve

Le Gros Monsieur approuve

Dar n-am deschis subiectul pentru a mă deda unor speculații metafizice ori pentru a oferi prilej de harță duhovnicească, ci pentru că, neavând chef să umblu după ceasornicari pentru o ajustare trivială, am cumpărat un mic aparat pentru demontarea pinilor care țin împreună zalele brățării. E o sculă compactă și, așa cum am văzut pe la alții, poate fi folosită ca atare.

Citește mai departe →

Mierea de mană!

Scriu din amintiri, din ce am gustat și din ce am citit, câte ceva despre mierea de mană…

Cândva, acum vreo șapte-opt ani, am gustat miere de mană de la o prietenă, în Iasi, trimisă de bunicul ei. Incerc să nuanțez putin acest aspect, prin faptul că o miere consumată în familie, atunci când există un stupar, este mult diferită – autentica, deosebită – de ceea ce se vinde în magazine ca miere.

Ipostaze

Ipostaze

Mierea din găleata stuparului, cum spunem noi, nu a suferit niciun proces de filtrare, încălzire, amestec cu miere din alte surse, chiar țări diferite de proveniență. Este o miere care cristaliează o dată și bine, se face tun și se mai înmoaie puțin vara sau la temperatura din casă… și cam atât.

Citește mai departe →

Chiar dacă e strâmtă, tot poți să bagi ceva-n ea (IV)

Această parte e cea mai frumoasă pentru că am greșit cel mai mult, nu genul de greșeală care poate fi amețită prin șlefuire, chituire sau alte asemeni procedee punctuale, ci mai degrabă acela ce, de-a lungul timpului, a dat naștere unui întreg repertoriu de zicale, proverbe și aforisme despre întinderea fascinantă a prostiei omenești, undeva-n vecinătatea unui cumplit meșteșug de tâmpenie al unuia bătut în cap precum berbecele la coaie.

Gata de finisaj

Gata de finisaj

Nefiind animat de suficientă inspirație câtă ar fi necesară pentru construcția elaborată a unei propice – fine și sofisticate – tensiuni dramatice, am să mă limitez a enunța, nu fără un strop de amărăciune studiată, că eu sunt protagonistul pățaniei și că isprava – căci, oricum ai da-o, este, totuși, o ispravă, așa cum -100 este totuși 100, doar că-n partea ailaltă a scalei – a necesitat demontarea și reconstrucția de la zero a celui de-al treilea corp.

Citește mai departe →

WP Trip Summary 0.3.2 – Marco Polo

Pentru versiunea 0.3.2 nu am planificat și nici nu am implementat nimic glorios, ci doar un braț de lucruri foarte utile și un mic experiment. Cel mai important este că am adăugat suport pentru încărcarea și procesarea fișierelor KML, pe lângă care, dincolo de a repara câteva mici probleme cu afișarea viewer-ului, sunt acum disponibile și:

– o traducere-n limba germană (parțial furnizată de-un amabil utilizator de pe wordpress.org, parțial generată ajutându-mă Google Translate și domnul Gepetescu),
– posibilitatea de-a filtra post-urile după tipul de tură, însoțită, desigur, de o coloană suplimentară pentru afișarea acestui tip;
– oarecare completări ale manualelor în limba română (ro_RO) și engleză (en_US) (ideal, ar trebui să fie la zi, dar în practică probabil că sigur vor fi mereu în urmă).

De asemenea, am ridicat și versiunea minimă de PHP la 8.0, din două motive

– o parte din dependințele nou-apărute o necesită;
– nu am resurse pentru a asigura o plajă de compatibilitate foarte largă.

Citește mai departe →

Cum am descoperit apiterapia

Fără să știu că mierea mă va ajuta să trec peste problemele digestive pe care le aveam în fiecare an, primăvara, și deși credeam în produsele apicole la fel cum credeam în plante (le consideram benefice, dar cu oarecare scepticism), în anul 2015 mi-am cumpărat primele albine… și asta pentru că niște prieteni apropiați aveau, vorbeau numai despre asta, iar discutiile de pe un forum cu specific erau și ele foarte apetisante.

Primele mele albine

Mi-am luat, așadar, de la un stupar de încredere, prima familie de albine, asta înseamna un stup, albine pe care anul urmator… nu le-am mai avut. Era un stup frumușel, nu le-am înmulțit, a trecut iarna fără probleme, iar în anul următor, toamna, mi-a fost furat. L-am dus între măcesi, pe locul unde sora mea are o plantație cu mure, la o mică distanță de curte.

De poftă

De poftă

În ziua cu pricina și vecinul de peste drum, și câinii lui probabil că dormeau. Stupul era foarte arătos pentru că, fiind primul, l-am pictat. Toamna, copacii fiind si ei desfrunziți, a fost vizibil. M-am trezit fără el. Suferința a fost pe măsură, dar anul următor am luat din nou albine, le-am înmulțit… totusi, încă mă consider începătoare, căci sunt multe lucruri care se-ntâmplă an de an, de cu toamnă până primăvara – munca stuparului este intelectuală, dacă pot spune așa, și asiduă. Discuțiile nu se termină niciodată, forumurile și grupurile de facebook sunt pline. Și, nu în ultimul rând, dupa ce-ți iei primele albine, pur și simplu nu poți renunța!

Citește mai departe →

Cum să bei apă – Tutorial actualizat 2024

Motto
Numai știința, doar știința / Îți dă speranță să trăiești
Numai știintind și prin știință / Poți altora să dăruiești.
– Autor anonim

Există două feluri de tragedii pe lumea asta: a nu avea după ce bea apă și a nu ști să bei apă. Și mă aventurez s-afirm că sunt mai mulți cei care au după ce bea apă și nu știu decât cei care știu și nu au. Tocmai de aceea ne vom ocupa astăzi cu elaborarea unui ghid extensiv, exhaustiv și vag purgativ privitor la metodologia corectă și completă pentru consumarea acelui aparent simplu dar foarte complex lichid – protoxidul de hidrogen, vulgar numit – nu-mi pot abține o grimasă de silă – apă.

Legislație actualizată; drepturi și obligații legale

Legislație actualizată; drepturi și obligații legale

Trebuie să știți mai întâi că subiectul a făcut obiectul studiilor oamenilor de știință din toate timpurile, fiind preocupați de modalitățile cele mai optime de ingerare a lichidelor în general și a apei în particular. Societatea și știința moderne și-au dat mâna și, după milenii de strădanie au reușit să elaboreze atât o abordare precis-algoritmică, precum și un organism politico-administrativ internațional care să vegheze cu stăruință la implementarea sa nesmintită.

Citește mai departe →

Tocătoare pentru toți

Micul tocător făcut dintr-o joacă a fost, până la urmă, foarte inspirat. Încă e-n uz, ține la apă fiiind spălat aproape zilnic și, în general, se-arată extrem de util. Între timp, am dus ideea mai departe și, fie pentru a testa ba un cap de frezare, ba materialul în sine, fie doar din pură fantezie și pentru a nu lăsa mâinile goale să facă lucrătura Diavolului, am mai confecționat câteva, după cum se va vedea mai jos.

Cireș

Cireș

Experimentul ratat

Pe sistemul una caldă, una rece, unul cu suprafața asemănătoare, dar pătrat și făcut din fag, a sfârșit dezmembrat de puternice conflicte interioare (și nu mă refer la cele spirituale). Arătos era, bine închegat părea, suficient de saturat cu ulei am zis că e, însă tot a tras apă, lemnul s-a umflat, s-a îndoit, adezivul dintre lamele a cedat și, per total, e trecut la eșecuri.

Citește mai departe →

Medley (IV)

Un subiect relativ popular la momentul lui (probabil și acum dacă ar mai fi scos la interval) prin Curțile Civilizate ale Internetului Românesc este limitarea plăților cash, motivul declarat fiind combaterea evaziunii fiscale. Amatori de progres și, în general, adulatori ai țărilor din Imperiul Racilelor de Minte ce se-ntinde de la Atlantic până mai colea, mulți au mușcat-o și și-au oferit, în cursul ședințelor de terapie-n grup care se țin cu mare pompă pe lângă amintitele Curți, acordul necondiționat drept ofrandă.

Statul veghează pentru tine

Statul veghează pentru tine

Desigur, în același timp în care condamnă ferm, dârz și consecvent Statul pentru corupția sistemică, îi dau notă de trecere pentru această măsură pe care sigur n-o va fenta nimeni, nesesizând abordarea clasic ștrengărească ce constituie practic o portavoce prin care Pârâtul își anunță incompetența, o mutare jenant de clasică și clasic de jenantă de-a pune rezolvarea problemei pe umărul celor onești.

Citește mai departe →

Cerbyris, Cerbatis, Kerbos – Printre lucrări istorice și geografice

Motto
Mă închin lui Dumnezeu, încerc să fiu drept și caut să învăț câte ceva.
– Catehismul Omului de Lume, Voltaire

În articolul lui I. Țicu-Anin sunt amintite două lucrări care vorbesc despre râul Cerbyris. Una este Getica lui Vasile Pârvan. Cealaltă, nedenumită, a lui Constantin Brătescu. Deși fragile, ce-i în mână nu-i minciună: sunt două puncte de plecare. Fără mari spreanțe am scris și câtorva muzee, în ideea în care poate ar avea simultan câteva ponturi și bunăvoința de-a le comunica (inclusiv câtorva din Bulgaria, cu speranța c-or fi la fel de săritori ca la turism):

Macedonia, Tracia, Iliria, Panonia, Dacia si Moesia – 1849, Londra, publicata de Francis & John Rivington

Macedonia, Tracia, Iliria, Panonia, Dacia si Moesia – 1849, Londra, publicata de Francis & John Rivington

– Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța – încă nu au răspuns, probabil sunt ocupați să facă din Histria un loc ce nu seamănă cu haznaua lui Satan;
– Muzeul de Arheologie Callatis Mangalia – încă nu au răspuns;
– Muzeul Geologic Național – încă nu au răspuns;
– Muzeul de Istorie din Sofia – încă nu au răspuns;
– Institutul Geologic din Sofia – încă nu au răspuns.

Dincolo de atitudinea entelectualilor de-a nu interacționa prea de-aproape cu plebea ce le finanțează lucrările pe care le publică ei între ei, cu limbaj mai încâlcit ca la meteo, ca un soi de rap battles între tocilari ratați, există șanse foarte mari să fi luat interpelările mele drept un soi de glumă elaborată din simplul motiv că plebea nici nu prea trece pe la muzee, dară-mi-te să mai pună și-ntrebări din pură curiozitate.

Citește mai departe →

Kewreesh’man

M-a rugat maică-mea de curând să-i fac un scăunel care să-l înlocuiască pe cel pe care-l are acum: e cam mic și nu o mai țin mereu genunchii să se așeze ori să se ridice. În plus, deși solid, e oarecum instabil: știți genul, îngust, două picioare cu un mic V decupat pe mijloc în partea de jos și un blat ușor agabaritic în laterale (față de picioare), care se prelinge-n față și-n spate. Frumos, cochet, poate fi vopsit sau băițuit, bine legat, ține o viață.

Man, man, uite-l pe Kewreesh’man

Man, man, uite-l pe Kewreesh’man

Așadar, mai înalt. Mai înalt înseamnă că, de nu vreau să fie facilitator de berbeleac, trebuie să aibă și o amprentă la sol crescută, adică să fie mai lung și mai lat. Experimentând cu câteva cadre încropite de cherestea, am ajuns la un plus de înălțime de 100 de milimetri și o creștere a lățimii de 70 mm și a lățimii de 100 mm deoarece la noua înălțime ar da mai bine cu o formă de vag pătrat decât spre un dreptunghi decis.

Citește mai departe →