Experimente

O fi el verde, dar tot comunist rămâne (I)

Omul, după ce-și aranjează totul prin casa lui, prin grădina lui, când stăpânește toate subtilitățile vieții private de familie, toate imperativele vieții sale interioare (dacă are), zic, când tocmește și-mpăturește totul în viața lui, se preocupă cu vervă și mai mare de viețile celorlalți, ajutându-i și pe ei, cu imperială mărinimie, să și le pună la punct, dar nu după cum vor cei care devin, fără voie, țintele strădaniilor, ci după cum își închipuie ei înșiși c-ar trebui s-arate viața aproapelui său.

Ăsta are prea cald în casă

Ăsta are prea cald în casă

Și cum îi ajută? Depinde, așa cum hainele se poartă-n funcție de modă, de care morală se poartă-n sezonul respectiv. Acum, ieșită direct din laboratorul venerabilului doctor Ulyanov, stă ferm înfiptă pe umeri mantaua moralei verzi și, ca atare, totul este inspectat și chestionat din acest punct de vedere, două coordonate fiind temperatura din case și stabilirea legitimității deplasărilor cu mașina personală.

Citește mai departe →

Improvizații (IX) – Suport pentru desfăcător de zale

De curea de ceas. Aveam nevoie să scurtez cureaua de zale a unui ceas, dimensionată mai degrabă pentru încheietura unei gorile ce păzește integritatea fizică a diverșilor creatori de narcomani  decât pentru articulații delicate de ingineri. Dacă ar fi să filozofez asupra celor trei zale diferență, aș realiza că, lărgind definiția narcoticului prizat, se pot argumenta preocupări mai mult sau mai puțin similare.

Le Gros Monsieur approuve

Le Gros Monsieur approuve

Dar n-am deschis subiectul pentru a mă deda unor speculații metafizice ori pentru a oferi prilej de harță duhovnicească, ci pentru că, neavând chef să umblu după ceasornicari pentru o ajustare trivială, am cumpărat un mic aparat pentru demontarea pinilor care țin împreună zalele brățării. E o sculă compactă și, așa cum am văzut pe la alții, poate fi folosită ca atare.

Citește mai departe →

Mierea de mană!

Scriu din amintiri, din ce am gustat și din ce am citit, câte ceva despre mierea de mană…

Cândva, acum vreo șapte-opt ani, am gustat miere de mană de la o prietenă, în Iasi, trimisă de bunicul ei. Incerc să nuanțez putin acest aspect, prin faptul că o miere consumată în familie, atunci când există un stupar, este mult diferită – autentica, deosebită – de ceea ce se vinde în magazine ca miere.

Ipostaze

Ipostaze

Mierea din găleata stuparului, cum spunem noi, nu a suferit niciun proces de filtrare, încălzire, amestec cu miere din alte surse, chiar țări diferite de proveniență. Este o miere care cristaliează o dată și bine, se face tun și se mai înmoaie puțin vara sau la temperatura din casă… și cam atât.

Citește mai departe →

Chiar dacă e strâmtă, tot poți să bagi ceva-n ea (IV)

Această parte e cea mai frumoasă pentru că am greșit cel mai mult, nu genul de greșeală care poate fi amețită prin șlefuire, chituire sau alte asemeni procedee punctuale, ci mai degrabă acela ce, de-a lungul timpului, a dat naștere unui întreg repertoriu de zicale, proverbe și aforisme despre întinderea fascinantă a prostiei omenești, undeva-n vecinătatea unui cumplit meșteșug de tâmpenie al unuia bătut în cap precum berbecele la coaie.

Gata de finisaj

Gata de finisaj

Nefiind animat de suficientă inspirație câtă ar fi necesară pentru construcția elaborată a unei propice – fine și sofisticate – tensiuni dramatice, am să mă limitez a enunța, nu fără un strop de amărăciune studiată, că eu sunt protagonistul pățaniei și că isprava – căci, oricum ai da-o, este, totuși, o ispravă, așa cum -100 este totuși 100, doar că-n partea ailaltă a scalei – a necesitat demontarea și reconstrucția de la zero a celui de-al treilea corp.

Citește mai departe →

WP Trip Summary 0.3.2 – Marco Polo

Pentru versiunea 0.3.2 nu am planificat și nici nu am implementat nimic glorios, ci doar un braț de lucruri foarte utile și un mic experiment. Cel mai important este că am adăugat suport pentru încărcarea și procesarea fișierelor KML, pe lângă care, dincolo de a repara câteva mici probleme cu afișarea viewer-ului, sunt acum disponibile și:

– o traducere-n limba germană (parțial furnizată de-un amabil utilizator de pe wordpress.org, parțial generată ajutându-mă Google Translate și domnul Gepetescu),
– posibilitatea de-a filtra post-urile după tipul de tură, însoțită, desigur, de o coloană suplimentară pentru afișarea acestui tip;
– oarecare completări ale manualelor în limba română (ro_RO) și engleză (en_US) (ideal, ar trebui să fie la zi, dar în practică probabil că sigur vor fi mereu în urmă).

De asemenea, am ridicat și versiunea minimă de PHP la 8.0, din două motive

– o parte din dependințele nou-apărute o necesită;
– nu am resurse pentru a asigura o plajă de compatibilitate foarte largă.

Citește mai departe →

Cum am descoperit apiterapia

Fără să știu că mierea mă va ajuta să trec peste problemele digestive pe care le aveam în fiecare an, primăvara, și deși credeam în produsele apicole la fel cum credeam în plante (le consideram benefice, dar cu oarecare scepticism), în anul 2015 mi-am cumpărat primele albine… și asta pentru că niște prieteni apropiați aveau, vorbeau numai despre asta, iar discutiile de pe un forum cu specific erau și ele foarte apetisante.

Primele mele albine

Mi-am luat, așadar, de la un stupar de încredere, prima familie de albine, asta înseamna un stup, albine pe care anul urmator… nu le-am mai avut. Era un stup frumușel, nu le-am înmulțit, a trecut iarna fără probleme, iar în anul următor, toamna, mi-a fost furat. L-am dus între măcesi, pe locul unde sora mea are o plantație cu mure, la o mică distanță de curte.

De poftă

De poftă

În ziua cu pricina și vecinul de peste drum, și câinii lui probabil că dormeau. Stupul era foarte arătos pentru că, fiind primul, l-am pictat. Toamna, copacii fiind si ei desfrunziți, a fost vizibil. M-am trezit fără el. Suferința a fost pe măsură, dar anul următor am luat din nou albine, le-am înmulțit… totusi, încă mă consider începătoare, căci sunt multe lucruri care se-ntâmplă an de an, de cu toamnă până primăvara – munca stuparului este intelectuală, dacă pot spune așa, și asiduă. Discuțiile nu se termină niciodată, forumurile și grupurile de facebook sunt pline. Și, nu în ultimul rând, dupa ce-ți iei primele albine, pur și simplu nu poți renunța!

Citește mai departe →

Cum să bei apă – Tutorial actualizat 2024

Motto
Numai știința, doar știința / Îți dă speranță să trăiești
Numai știintind și prin știință / Poți altora să dăruiești.
– Autor anonim

Există două feluri de tragedii pe lumea asta: a nu avea după ce bea apă și a nu ști să bei apă. Și mă aventurez s-afirm că sunt mai mulți cei care au după ce bea apă și nu știu decât cei care știu și nu au. Tocmai de aceea ne vom ocupa astăzi cu elaborarea unui ghid extensiv, exhaustiv și vag purgativ privitor la metodologia corectă și completă pentru consumarea acelui aparent simplu dar foarte complex lichid – protoxidul de hidrogen, vulgar numit – nu-mi pot abține o grimasă de silă – apă.

Legislație actualizată; drepturi și obligații legale

Legislație actualizată; drepturi și obligații legale

Trebuie să știți mai întâi că subiectul a făcut obiectul studiilor oamenilor de știință din toate timpurile, fiind preocupați de modalitățile cele mai optime de ingerare a lichidelor în general și a apei în particular. Societatea și știința moderne și-au dat mâna și, după milenii de strădanie au reușit să elaboreze atât o abordare precis-algoritmică, precum și un organism politico-administrativ internațional care să vegheze cu stăruință la implementarea sa nesmintită.

Citește mai departe →

Tocătoare pentru toți

Micul tocător făcut dintr-o joacă a fost, până la urmă, foarte inspirat. Încă e-n uz, ține la apă fiiind spălat aproape zilnic și, în general, se-arată extrem de util. Între timp, am dus ideea mai departe și, fie pentru a testa ba un cap de frezare, ba materialul în sine, fie doar din pură fantezie și pentru a nu lăsa mâinile goale să facă lucrătura Diavolului, am mai confecționat câteva, după cum se va vedea mai jos.

Cireș

Cireș

Experimentul ratat

Pe sistemul una caldă, una rece, unul cu suprafața asemănătoare, dar pătrat și făcut din fag, a sfârșit dezmembrat de puternice conflicte interioare (și nu mă refer la cele spirituale). Arătos era, bine închegat părea, suficient de saturat cu ulei am zis că e, însă tot a tras apă, lemnul s-a umflat, s-a îndoit, adezivul dintre lamele a cedat și, per total, e trecut la eșecuri.

Citește mai departe →

Medley (IV)

Un subiect relativ popular la momentul lui (probabil și acum dacă ar mai fi scos la interval) prin Curțile Civilizate ale Internetului Românesc este limitarea plăților cash, motivul declarat fiind combaterea evaziunii fiscale. Amatori de progres și, în general, adulatori ai țărilor din Imperiul Racilelor de Minte ce se-ntinde de la Atlantic până mai colea, mulți au mușcat-o și și-au oferit, în cursul ședințelor de terapie-n grup care se țin cu mare pompă pe lângă amintitele Curți, acordul necondiționat drept ofrandă.

Statul veghează pentru tine

Statul veghează pentru tine

Desigur, în același timp în care condamnă ferm, dârz și consecvent Statul pentru corupția sistemică, îi dau notă de trecere pentru această măsură pe care sigur n-o va fenta nimeni, nesesizând abordarea clasic ștrengărească ce constituie practic o portavoce prin care Pârâtul își anunță incompetența, o mutare jenant de clasică și clasic de jenantă de-a pune rezolvarea problemei pe umărul celor onești.

Citește mai departe →

Cerbyris, Cerbatis, Kerbos – Printre lucrări istorice și geografice

Motto
Mă închin lui Dumnezeu, încerc să fiu drept și caut să învăț câte ceva.
– Catehismul Omului de Lume, Voltaire

În articolul lui I. Țicu-Anin sunt amintite două lucrări care vorbesc despre râul Cerbyris. Una este Getica lui Vasile Pârvan. Cealaltă, nedenumită, a lui Constantin Brătescu. Deși fragile, ce-i în mână nu-i minciună: sunt două puncte de plecare. Fără mari spreanțe am scris și câtorva muzee, în ideea în care poate ar avea simultan câteva ponturi și bunăvoința de-a le comunica (inclusiv câtorva din Bulgaria, cu speranța c-or fi la fel de săritori ca la turism):

Macedonia, Tracia, Iliria, Panonia, Dacia si Moesia – 1849, Londra, publicata de Francis & John Rivington

Macedonia, Tracia, Iliria, Panonia, Dacia si Moesia – 1849, Londra, publicata de Francis & John Rivington

– Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța – încă nu au răspuns, probabil sunt ocupați să facă din Histria un loc ce nu seamănă cu haznaua lui Satan;
– Muzeul de Arheologie Callatis Mangalia – încă nu au răspuns;
– Muzeul Geologic Național – încă nu au răspuns;
– Muzeul de Istorie din Sofia – încă nu au răspuns;
– Institutul Geologic din Sofia – încă nu au răspuns.

Dincolo de atitudinea entelectualilor de-a nu interacționa prea de-aproape cu plebea ce le finanțează lucrările pe care le publică ei între ei, cu limbaj mai încâlcit ca la meteo, ca un soi de rap battles între tocilari ratați, există șanse foarte mari să fi luat interpelările mele drept un soi de glumă elaborată din simplul motiv că plebea nici nu prea trece pe la muzee, dară-mi-te să mai pună și-ntrebări din pură curiozitate.

Citește mai departe →

Kewreesh’man

M-a rugat maică-mea de curând să-i fac un scăunel care să-l înlocuiască pe cel pe care-l are acum: e cam mic și nu o mai țin mereu genunchii să se așeze ori să se ridice. În plus, deși solid, e oarecum instabil: știți genul, îngust, două picioare cu un mic V decupat pe mijloc în partea de jos și un blat ușor agabaritic în laterale (față de picioare), care se prelinge-n față și-n spate. Frumos, cochet, poate fi vopsit sau băițuit, bine legat, ține o viață.

Man, man, uite-l pe Kewreesh’man

Man, man, uite-l pe Kewreesh’man

Așadar, mai înalt. Mai înalt înseamnă că, de nu vreau să fie facilitator de berbeleac, trebuie să aibă și o amprentă la sol crescută, adică să fie mai lung și mai lat. Experimentând cu câteva cadre încropite de cherestea, am ajuns la un plus de înălțime de 100 de milimetri și o creștere a lățimii de 70 mm și a lățimii de 100 mm deoarece la noua înălțime ar da mai bine cu o formă de vag pătrat decât spre un dreptunghi decis.

Citește mai departe →

Chiar dacă e strâmtă, tot poți să bagi ceva-n ea (III)

La cel de-al doilea corp mi-a făcut cea mai mare plăcere să lucrez. Poate și pentru că eram deja încălzit, poate și pentru că am prins mai toate apusurile de Iunie acolo și multe nopți de vară cu cer spuzind de stele, poate și pentru că a fost, în definitiv, ațâțătoare ca un fel de rebus foarte bine compus, pe care-l rezolvi pe sub bancă în timpul lecției de filozofie.

Regele peste domeniu

Regele peste domeniu

Fiind corpul din mijloc și, deci cel mai la-ndemână, se impunea să fie și cel mai versatil. În același timp, tot poziționarea însemna că va avea deopotrivă doar o treime din podea, precum și două treimi din tavan, pentru a se-mbina cu vecinii săi de jos, respectiv de sus, aspect complet banal în sine, însă pentru mine-ngrijorător, deoarece sunt (eu pentru mine) notoriu în a executa lucruri de acest gen de-a-ndoaselea în practic 80% din cazuri în care executatul de-a-ndoaselea este posibil. Este suficient să-mi distragă ceva atenția preț de-o nanosecundă și se creează premisele unui rateu de proporții biblice.

Citește mai departe →

Il Milione

Se zice că Marco Polo ar fi fost numit Il Milione pe baza unui oarecare beteșug sufletesc care-l împingea către exagerări. Există și alte opinii mult mai prozaice, însă clar nu-i plăcea să lase vulpea bearcă, asta pot să v-o spun. Dacă-i citești cartea omonimă – Milionul. Cartea minunatelor călătorii ale lui Marco Polo – îți poți face o părere suficient de clară, măcar și după-nclinația de-a vorbi despre sine la persoana a III-a.

Foto: Ediția1958, Editura științifică, București

Foto: Ediția1958, Editura științifică, București

Există tot felul de îndoieli care planează asupra ei, și pe bună dreptate: are un aer și un stil de basm și, deopotrivă, de ghid turistic și almanah negustoresc, din care cauză, pe alocuri, e o lectură greoaie, dar nu grea. În plus, numai adnotările editorului au aproape patruzeci de pagini, stabilind corespondențe între reperele geografice din lucrare și cele actuale (iar punerea lor pe o hartă modernă fragmentează și mai mult lectura), dar și lămurind confuzii făcute de autor și dând în vileag exagerările flagrante.

Citește mai departe →

Improvizații (VIII) – Ustensile de bucătărie învechite

Aranjând lucrurile prin bucătărie am dat de câteva ustensile din lemn, destul de finuțe, de altfel, unele foarte uzate, altele așa și-așa. Am păstrat vreo două, o lingură de lemn și un mic satâr, ambele din fag, în ideea de-a-ncerca să le prelungesc timpul petrecut în serviciul burților flămânde.

Poză de grup

Poză de grup

La cum îmi făceam socoteala, bine șmirgheluite și curățate, ar putea primi unul sau două straturi de ulei – lingura (fiind deja îmbibată) și trei sau patru – satârul (fiind folosit mai mult la chestii uscate și nici măcar atât de mult, deci, până la urmă, nu foarte învechit). Lingura era un pic șerpește despicată-n vârf, dar am decis să nu folosesc chit, de teamă c-ar fi căzut prin mâncare.

Citește mai departe →

Protocronistul

În loc de introducere, aș vrea să trasez, drept teză de lucru dacă vreți că, pentru a avea vreo noimă, o idee trebuie să aibă măcar o umbră de umbră de sens, de utilitate. Adică trebuie să sărvească, întrucâtva, material sau spiritual, omul și societatea, ambele în același timp. Dar sensul, utilitatea și capacitatea de a servi sunt în același timp și călcâiul lui Ahile, căci reprezintă niște bune pârghii de exploatare și deturnare de către părți interesate și nu neapărat foarte abile.

Vechituri

Vechituri

Privit prin acest hublou, patriotismul, ca idee ce reprezintă nu doar atașamentul (și o afecțiune care să-l cimenteze) față de țara ta, dar și ale acorda prioritat alor tăi în fața altora (care totuși nu ar trebui să meargă până la a te lăsa păcălit de câte un jnapan doar pentru că-i de-ai tăi), este un mecanism util: ca o familie, doar că mai mare, îți dă un loc, acel loc de care orice om are nevoie atunci când nu mai are unde se duce.

Citește mai departe →