Cu bicicleta

B4M 2014 – Ziua 3 – Labirint

Am început nehotărât ziua a treia. Da, urma Piatra Craiului cu un traseu seducător, însă perspectiva de a alerga singur nu se lega deloc în mintea mea. Dar, m-am gândit, am ajuns până aici și ar fi mare păcat să ratez restul cursei. Cu acest nou gând am basculat restul micului dejun și m-am grăbit spre locul de start.

Deasupra Șirnei

Deasupra Șirnei

Nici nu ieșisem bine din complex, că în spatele meu s-au și ciocnit doi concurenți. Mai departe, la un kilometru camera mea video a decis că a filmat destul și și-a luat literalmente zborul de pe ghidon. Viteza era de peste 40km/h și a țâșnit ca un veritabil proiectil printre două biciclete din lateral. Din fericire nu a nimerit pe nimeni, iar carcasa a rămas intactă.

Citește mai departe →

B4M 2014 – Ziua 2 – Leaotare ca piatra

Somnul bun de peste noapte a reușit să risipească oboseala primei etape. Leaota, însă, era neimpresionată de entuziasmul nostru. Ba dimpotrivă, strângându-și o căciulă de negură și pâclă deasupra culmilor s-a gândit că poate ne va potoli și vom renunța la asalt. Organizatorii au replicat la rândul lor, dimineața devreme, cu o sesiune de înlăturat zăpezile ce blocau o parte din traseu.

Spre culmea Leaotei

Spre culmea Leaotei

Noi, după ce am luat micul dejun, ne-am îndreptat spre start. Și, chiar acolo, înainte de a începe, era să închei tura la modul cel mai stupid. Venind lansat și cu 15kg in spinare, aveam agilitatea unui tractor. Astfel, când unul din concurenți care își tot proba bicicleta a decis să îmi taie calea din scurt, nu am putut face altceva decât să ciupesc frânele, să virez ușor și să țip la el. Am scăpat la limită și am pornit cursa fără alte incidente.

Citește mai departe →

B4M 2014 – Ziua 1 – Un Iezer de adrenalină

Anul trecut, prin iarnă, Andrei mi-a dat pe la nas un concurs pe etape: Bike 4 Mountains. Propunerea era tentantă – patru munți prin care să ne hurducăim țoaclele (când ele pe noi, când noi pe ele): Iezer-Păpușa, Leaota, Piatra Craiului și Bucegi. Dacă prin Piatra Craiului și Bucegi mai fusesem, primele două erau complet noi.

Pe culmile Iezerului

Pe culmile Iezerului

Astfel, interesul meu pentru concursuri, altminteri teșit, a fost brusc ascuțit și am acceptat fără șovăială. Faptul că Andrei e un tovarăș fain de drum a fost cu atât mai bine, pentru că nu voiam nici să trec precum câinele prin apă fugărit cu ochii spre clasament, nici s-aștept după cineva care stă lăuză.

Citește mai departe →

Sudul uitat – Insula Ostrovu Mare

E un lucru care ține de începuturile lumii, nota Geo Bogza referitor la micile ostroave de pe Dunăre. Și fiecare ostrov care se naște e o lume nouă, începută, adăuga el. Subversivul reporter de atunci își încheia astfel – cu o descriere ușor melancolică și romanțată a coridorului Dunărean – colecția de reportaje scrise pe vremea când se afla în slujba ziarului Vremea.

Apus de soare la Cetate

Apus de soare la Cetate

Exemple de asemenea de insule sunt destule: Ada Kaleh, cea mai celebră, a fost scufundată odată cu finalizarea centralei Porțile de Fier 1, Șimian poartă acum o parte din vestigiile strămutate de acolo (însă reconstituirea nu a fost niciodată finalizată și oricum localnicii nu au fost de acord să se mute) și, nu în cele din urmă, Ostrovu Mare, o palmă de pământ aparent neinteresantă, plutind undeva în sud-vestul României.

Citește mai departe →

Lacustră

La mijlocul lui Decembrie se împliniseră 30 de zile de când o mare parte din Sud nu mai văzuse soarele. Se spune că din 1983 nu a mai fost așa o vreme mohorâtă și, chiar dacă nu a fost ceva din calea-afară de spectaculos, mi-a oferit prilejul de a rememora botezul, adevăratul botez al muntelui, primit vara trecută, un botez ale cărui semnificații se diluaseră pe moment în propria și obscena sa fluiditate.

La Curmătura Oltețului, vedere înspre Polovragi

La Curmătura Oltețului, vedere înspre Polovragi

Desigur, retrospectiv privind, nu ar fi trebuit să mă aștept la altceva – prognoza anunța vremuri de bejenie, iar în noaptea dinainte furtuna ținuse ore bune, neputând să adormim de atâta hărmălaie și jocuri de lumini. Cu toate astea, dimineața începuse promițător și ne-am zis că poate om avea noroc. Am plecat, așadar, de la gazda noastră din Pietreni înspre Polovragi.

Citește mai departe →

La Mălâia, spre Lacul Vulturilor

Un ochi de apă încopcit între culmile Munților Siriu, Lacul Vulturilor își trage atât numele de scenă cât și alter-ego-ul din două legende locale. Astfel, titulatura de Lac al Vulturilor are la bază o poveste consemnată și de Alexandru Vlahuță în România Pitorească, conform căreia acolo își învățau vulturii primăvara puii să zboare.

O a doua legendă, mai interesantă, cu izvoare adânci în psihicul colectiv al românilor, i-a adus numele de Lacul fără Fund: un cioban și-a abandonat stâna de oi, a aruncat ciomagul în lac și a plecat pribeag în lume. După un an de peregrinări, și-a regăsit bâta în apele Dunării și, mânat de dorul vechilor locuri și ocupări, s-a întors la stână.

Pe valea Siriului Mare

Pe valea Siriului Mare

Citește mai departe →

Zaiafet de August în Munții Buzăului

O, dar azi, dar azi, ceru-i de atlaz, soarele-n extaz… Un pic cam prea-n extaz; atât de-n extaz încât vara lui 2012 a fost una din cele mai secetoase din ultimii ani, cu focuri spontane în păduri, recolte distruse etc. Verdele copacilor, inclusiv la munte, ajunsese palid și spălăcit, iar în oraș aerul era oricum de nesuportat. Așadar, ne-am organizat într-o tură de două zile în Munții Buzăului de la Întorsura Buzăului la Nehoiu, via Comandău.

Răsărit lângă Comandău. Foto: Andrei.

Răsărit lângă Comandău. Foto: Andrei.

Sâmbătă dimineața am plecat cu trenul din București și am ajuns în Întorsura Buzăului via Brașov combinând trenul R3001 cu un tren regional. Acolo ne-am întâlnit și cu Andrei, care ajunsese cu o zi mai devreme decât noi. În total am fost 19 și mărturisesc că am avut aceleași temeri ca el, în legătură cu mobilitatea unui grup atât de mare, însă ne-am mișcat foarte bine.

Citește mai departe →

Drumul Dunării 2011 – Ziua a VI-a – Spre Turnu Măgurele

M-am trezit mai devreme decât Zuzu, care a continuat să zacă încă o oră precum o valiză și, ca s-o zic pe-aia dreaptă, avea și de ce. Pe mine, însă, m-a-mbiat soarele de afară să fac o mică plimbare. Așadar, cât timp el număra-n somn zale de lanț (sau poate spițele de la roată), eu am dat o raită prin camping, care s-a dovedit a fi mult mai întins și dotat decât aproximasem în ajun: am văzut multe căsuțe de câte două locuri, cabane de familie, teren de corturi și terenuri de sport.

Fântâna secretă din Sucidava

Fântâna secretă din Sucidava

Citește mai departe →

Drumul Dunării 2011 – Ziua a V-a – Sudul Olteniei

Ne-am trezit alene din somn, țintuiți în saci de plescăitul molcom al Dunării, care mai degrabă îmbia la încă o tură de sforăituri, nicidecum la un marș vioi. Astfel, am tărăgănat plecarea cât am putut: ne-am codit până să strângem bagajele, am zăbovit mai mult la masă, am curățat lanțurile bițiclelor și am căzut într-o scurtă reverie pe malul apei.

Dimineața în Portul Cetate

Dimineața în Portul Cetate

În cele din urmă, pe un mohorât sfârșit de dimineață, am apucat-o în direcția Calafat – Bechet – Zăval. La ieșirea din Înger Parc ne-am întâlnit chiar cu domnul Dinescu, ne-am salutat în treacăt și am continuat.

Citește mai departe →

Drumul Dunării 2011 – Ziua a IV-a – Spre Cetate

Dimineața, în loc de cocoși, ne-au dat deșteptarea doi agenți ai Poliției de Frontieră care, după ce ne-au legitimat și ne-au salutat politicos, și-au văzut de treabă. Noi, după ce am înghițit ceva pe fugă, ne-am strâns corturile și am plecat la drum pe direcția Orșova – Porțile de Fier I – Drobeta-Turnu Severin – Cetate. Distanța destul de mare pe care o aveam de parcurs, aproximativ 150km, ne-a impus un ritm alert, temperat doar de traficul infernal de pe E70, între Orșova și Turnu Severin.

Porțile de Fier I - Văzute dinspre partea sârbească

Porțile de Fier I – Văzute dinspre partea sârbească

Porțile de Fier I

Primul și cel mai important obiectiv vizitat a fost barajul Porțile de Fier I. Aici am trecut simbolic granița spre Serbia, vizită ce ne-a permis să fentăm atenția cerberilor și am putut astfel fotografia o parte din complex. După ce am revenit, am vizitat și cochetul muzeu găzduit de centrală, pe partea românească, fiind totodată invitați în sala turbinelor.

Citește mai departe →

Drumul Strategic și Vârful Cozia

De când a fost parțial reabilitată, Transalpina a devenit foarte cunoscută, polarizând masiv interesul pentru zona respectivă. Unul din punctele sale forte de atracție (chiar dacă mai puțin cunoscut) este… un alt drum, Strategica, construit de germani în timpul Primului Război Mondial, lângă granița de atunci între provinciile române (de unde și importanța sa strategică).

Ideea de a parcurge acest traseu i-a aparținut lui Adi, cândva prin Octombrie 2012, când am prins și un week-end cu vreme bună, cu soare și căldură din plin. Astfel, ne-am strâns o trupă de 4 inși, împreună cu Ana și Ionuț și, sâmbătă, dimineața devreme, am plecat spre Voineasa, unde aranjasem să ne cazăm. Ne-am propus ca în prima zi să parcugem Strategica, iar duminică să mai legăm un traseu fie prin zonă, fie pe lângă Călimănești.

Printre creste vechi și antice cocoașe

Printre creste vechi și antice cocoașe

Citește mai departe →

În loc de bâlci: Breaza – Sinaia prin Moroeni și Șaua Dichiu

Data de 15 August – Sfântă Mărie Mare – era evenimentul verii când eram mic, datorită bâlciului organizat anual la țară. Era o chestie cu adevărat încântătoare, pe care o așteptam cu neastâmpăr. Acum, astfel de manifestări au căpătat nuanțe mai puțin plăcute și mai degrabă aș fugi de ele. Ori poate au rămas la fel și sunt de vină doar ifosele mele de mic burghez în devenire.

Coborând spre Sinaia

Coborând spre Sinaia

Cert este că anul trecut, pe 15 August, având o zi liberă pe mâini și neavând chef de gloate, muzică bubuind, grătare sau altminteri alte forme de exprimare a profundei credințe, l-am corupt pe Dan să facem o tură scurtă la munte, de la Breaza la Sinaia via Moroeni și Șaua Dichiu. Sunt conștient că e probabil cea mai proastă zonă unde să cauți ceva izolare, însă am mizat pe faptul că prognoza anunța ploi și furtuni și că asta ar ține în casă majoritatea aventurierilor.

Citește mai departe →

Kommandó

Comandăul este unul din acele locuri pe care le-am vizitat din simplul motiv că are un nume foarte fain, sonor și cu prestanță. Prima dată am fost acolo în August 2012 și mi-a plăcut mult, în ciuda caniculei, secetei și prafului. Am plecat cu gândul de a reveni cândva, iar prima ocazie ivită a în fost ultimul week-end din Octombrie 2013, profitând de vremea frumoasă și caldă.

Ciuperci crescute în traversele liniei Covasna - Comandău

Ciuperci crescute în traversele liniei Covasna – Comandău

Astfel, sâmbătă dimineața am plecat spre Întorsura Buzăului, de unde urma să ne începem tura. Până acolo am luat trenul via Brașov, stând permanent spânzurați de ferestre cu aparatele de fotografiat pentru a imortaliza linia 403 sub lumina și culorile toamnei.

Citește mai departe →

De la Weidenthal la Bigăr prin Semenic și Bănia

Iar vară, iar Iulie. Mi-am tras sufletul după un al doilea tur al Dunării și, vineri 5 Iulie, m-am suit din nou în tren – de data asta înspre Caransebeș, punctul de plecare pentru cele trei aventuri Bănățene de până acum.

Am coborât din tren la ora 13:00, la fix un an de la ultimul descălecat, dar parcă nici nu plecasem de acolo: tot zăpușeală, tot nori de furtună la orizont și tot dinspre Munții Cernei. Verificat bagaje. Asigurat apă. Pregătit hărți și busola. Urnit din loc cu un gâfâit de lene și buhăit de nesomn.

Munți Almăjului - pe culmi

Munți Almăjului – pe culmi

Citește mai departe →

Încotro aș vrea să merg în 2014

Lighioana e în revizie, hărțile sunt întinse, iar traseele sunt în lucru. Așadar, 2014 își așteaptă rândul și, cum am primit de curând o leapșă de la Andrei și Noemi, am să vorbesc un pic despre unde mi-aș dori să merg anul acesta.

Desigur, spontaneitatea dă farmec oricărei călătorii și prefer să nu planific foarte în detaliu, însă am suficiente idei cât să răspund la întrebările care mi-au parvenit.

Pi cai, oștenii mei

Pi cai, oștenii mei

Citește mai departe →