Călătorii

Lait-motivul acestui site. Panaceu pentru trup și suflet, cu bicicleta, pe jos sau cu trenul, călătoriile reprezintă una din formele supreme de cunoaștere – atât a sinelui, cât și a vremii, vremurilor și oamenilor.

Explorând linia CFR 219: Vîlcele – Rîmnicu Vîlcea

Începând de prin 1932 a existat o preocupare constantă pentru a crea o legătură feroviară între valea Argeșului și valea Oltului, miza fiind scurtarea drumului spre Sibiu și, implicit, decongestionarea traficului atât pe M900, cât și pe M200 (variantele actuale de acces).

Linia CFR 219 - Viaductul Topolog

Linia CFR 219 – Viaductul Topolog

În 1975 a fost elaborat proiectul final, a cărui implementare a început în anul 1979. Lungimea totală a tronsonului astfel conceput este de 39.5 km și se ramifică din stația Vîlcele, aflată la 16km sud de Curtea de Argeș, intrând prin Est în Rîmnicu Vîlcea. Lucrările importante de pe traseu includ:

– podurile de traversare a râurilor Argeș, respectiv Olt;
– tunelurile Ploștina (1910m), respectiv Gibei (2250m), realizate în premieră cu scut complet mecanizat;
– viaductul Topolog (lung de 1290m, cu o înălțime maximă de 48m);
– alte 9 viaducte.

Stațiile prevăzute erau: Vîlcele, Tutana, Schitu Matei (Ciofrîngeni), Sîmnic, Rîmnicu Vîlcea Est, Bujoreni Vîlcea.

Citește mai departe →

1 Mai biciclar pe văile Azugii și Zizinului

Ziua de 1 Mai a anului de grație 2013 s-a încadrat oarecum în tiparul ultimilor ani: vreme caldă și frumoasă, chiar mai caldă decât de obicei. Am strâns, deci, o gașcă de nebuni și am hotărât să mergem la munte cu bițele. De preferat undeva fără mașini, cefe late și grătare și am găsit varianta perfectă: Azuga. Mai exact, valea Azugii, traseul complet fiind Azuga – Săcele – Zizin – Dâlghiu – Întorsura Buzăului.

Masivul Piatra Mare

Masivul Piatra Mare

Dimineața ne-am întâlnit la gară pentru a-l lua pe oldfriend 3001 până la Azuga. Și aici a început aventura. Pentru că nu eram singurii care mergeau cu bițele. Mai erau vreo 20. Și nu eram singurii care voiau la munte. Mai erau câteva sute, iar problema izvora direct din faptul că nu încăpeam (literalmente!) toți în cele trei vagoane puse la dispoziție.

Citește mai departe →

Turul Carpaților Orientali – Ziua a IV-a – 22 Iulie 2012 – Cu mocănița pe Valea Vaserului

Prima amintire pe care o am cu o locomotivă cu aburi funcțională e de la vârsta de 3-4 ani. E doar o frântură, de pe vremea când încă mai erau folosite pentru încălzire pe trenuri de călători, în locul vagoanelor-sobă. De atunci nu am mai văzut decât piese de muzeu.

Mocănița în gara din Vișeu de Sus, gata de plecare

Mocănița în gara din Vișeu de Sus, gata de plecare

Între timp, însă, am aflat de mocănița de pe Valea Vaserului așa că, naturalmente, când am făcut traseul am planificat o zi întreagă în Vișeu de Sus pentru o plimbare cu acest tren. Astfel, ziua de 22 Iulie, răcoroasă și umedă după ploaia de peste noapte, ne-a prins dis-de-dimineață mergând în pas alergător către…

Citește mai departe →

Recunoașterea canalului Dunăre – București

Scopul acestui canal a fost de a permite transportul naval între București și Marea Neagră, pe Dunăre. Deși început în timpul fostului regim, ideea unei astfel de investiții este mult mai veche. Astfel, au existat proiecte de-a lungul timpului întocmite de ing. Nicolae Cucu (1880) și de ing. Dorin Pavel (1929), însă niciunul din acestea nu s-a materializat.

Proiectul actual, cel mai dificil din punct de vedere tehnic, dar și cel mai costisitor, a fost întocmit între 1982-1986 de către Institutul de Proiectari, Transporturi Auto, Navale si Aeriene (IPTANA), configurația fiind aleasă în mod expres de către Nicolae Ceaușescu. Tot în 1986 a început lucrul la Mihăilești, singurul nod hidrotehnic finalizat în proporție de 100%.

Ecluza de la Copăceni

Ecluza de la Copăceni

Planul a presupus dezvoltarea unei căi navigabile principale pe râul Argeș, din care se desprindea la Budești, pe Dâmbovița, o ramificație destinată navelor de tonaj mic. Diferența dintre Dunăre și București fiind de aproximativ 50 de metri, au fost proiectate și o serie de ecluze care să permită accesul navelor pe canal, prevăzute și cu microhidrocentrale capabile să producă în medie 5MW.

Odată venită revoluția din 1989 șantierul a fost abandonat, iar în 1994 a fost trecut oficial în conservare, lucrările aflându-se undeva la 60%.

Citește mai departe →

Glasul roților de tren între Predeal și Brașov

Ascuns de vălul obișnuinței, între Predeal și Brașov se află un foarte frumos traseu feroviar. Parte a celei mai circulate linii de la noi din țară, magistrala CFR M300, acesta oferă călătorului o experiență completă. Este totodată prima cale ferată trans-carpatică construită în România și prima care a fost electrificată. Dat fiind, deci, statutul acesteia voi prezenta mai întâi…

Puțină istorie

În prima parte a anilor 1870 guvernele României și Austro-Ungariei au convenit să construiască primele două linii de cale ferată transfrontalieră: una pe la Orșova și cealaltă pe la Predeal. Astfel, la 31 Mai 1874, se semnează convenția româno-maghiară prin care se stabilesc detaliile realizării legăturii feroviare între orașele Brașov de Ploiești.

Cu trenul intre Predeal si Brasov

Cu trenul intre Predeal si Brasov

Primul tronson terminat a fost Brașov – Predeal, dat în folosință în Ianuarie 1879, iar pe data de 1 Decembrie 1879 a fost deschis și sectorul Ploiești – Câmpina – Predeal, după o întrerupere între anii 1877-1878 cauzată de participarea României în războiul ruso-turc. Citește mai departe →

E greu în Bai, dar nu-i bai

Multă vreme am fost reticent în a merge oriunde de-a lungul Văii Prahovei din cauza aglomerației de acolo. Ei bine, se pare că mai există porțiuni încă neatinse de ”civilizație”, unde te poți bucura în tihnă de peisaje spectaculoase și relativ nealterate. O astfel de zonă este creasta Baiului, foarte populară printre bicicliști în ultimii ani.

Priveliște de pe creasta Baiului

Priveliște de pe creasta Baiului

Citește mai departe →

Oravița – Anina sau alpinistul pe drum de fier

Cu numele de cod 925, linia de cale ferată cu ecartament normal dintre Oravița și Anina, este cu siguranță cea mai spectaculoasă rută feroviară din România și, probabil, din Sud-Estul Europei.

474843_3070890854557_1673533790_o

Construită între 1856 și 1863, linia are o lungime de aproximativ 33km, de-a lungul cărora sunt înșirate stațiile următoare: Oravița (statie de plecare) – Brădișorul de Jos – Dobrei – Lișava – Ciudanovița – Gârliște – Anina (statia de sosire). Notabil este faptul că lucrările au fost efectuate fără a face uz de dinamită, care nu fusese încă descoperită în acea perioadă.

Citește mai departe →

Turul Carpaților Orientali – Ziua III – 21 Iulie 2012

În ajun am uitat să punem ceasurile să sune și, fiind rupți de oboseală, am dormit până la ora nouă și jumătate. Ne-am trezit în lumina unui soare generos ce-a sfidat cu impertinență prognoza de furtună pentru ziua de 21.

Punte pe Valea Izei

Punte pe Valea Izei

Am strâns repede corturile, am curățat bicicletele, am aranjat bagajul pe dânsele și am purtat o scurtă conversație cu proprietarul terenului pe care tocmai înnoptasem. Acesta tocmai venise să întindă iarba la uscat și, ca să nu ne deranjeze, începuse cu grămăjoarele aflate mai departe de noi.

Citește mai departe →

Și vor fi Olt!

Zona aceasta a văii Oltului, Racoș – Augustin – Feldioara, mi-a trezit interesul încă de când am citit Cartea Oltului scrisă de Geo Bogza și atunci când Adi a propus o tură pe acolo am percutat instant. Din păcate, data aleasă de el nu s-a potrivit cu planurile pe care le aveam și, cum nu voiam să renunț la o așa excursie, am decis să fac totuși o scurtă incursiune de o zi de la Racoș la Brașov. Așadar, pe data de 9 Iunie 2013 m-am întâlnit la gară cu Andrei și Dan și am plecat spre Rupea cu primul tren al dimineții, IR1745.

Intrarea în Racoș

Intrarea în Racoș

Citește mai departe →

Ardeleni de ocazie – o tură de două zile prin județul Sibiu

În week-end-ul 1-2 Iunie 2013, odată cu sosirea verii, ne-am avântat într-o tură de două zile ce a străbătut dealurile județelor Sibiu și Alba. Astfel, în dimineața zilei de 1 Iunie 2013 ne-am dat întâlnire în Gara de Nord pentru a lua trenul IR1745 spre Copșa Mică.

Un român, un olandez și doi englezi

Până la Brașov, drumul cu trenul s-a desfășurat în nota obișnuită: am socializat, am râs și am fost șicanați de niște controlori urâcioși. Din Brașov, însă, a poftit în vagoane Stefan, un olandez care tocmai încheiase un tur de aproximativ o lună prin România, fiind a treia oară la noi în țară.

Am fost surprins de cât de bine cunoștea România – mult mai bine decât chiar românul de rând. Pe lângă aceasta, vorbea româna destul de bine, fiind familiar chiar și cu unele regionalisme. Lecția a fost completată de doi englezi care s-au urcat din Sighișoara, și ei venind dintr-un tur cu bicicletele prin România, aflați pentru prima oară aici.

Urâtul ăla în negru sunt eu :)

Urâtul ăla în negru sunt eu 🙂

Citește mai departe →

Turul Carpaților Orientali – Ziua II – 20 Iulie 2012

Lacul Firiza

Lacul Firiza

Ziua de 20 a fost, de fapt, prima zi de traseu și încă una bogată în obiective. Am văzut locuri noi, am regăsit locuri cunoscute și am dat piept cu prima provocare pe care marșrutul ne-o rezervase – pasul Gutâi. Dar să începem cu…

Citește mai departe →

Turul Carpaților Orientali – Ziua I – 19 Iulie 2012

La ora 06:15 am plecat din București spre Baia Mare, urmând să facem aproximativ să 13 ore și jumătate pe drum. Nu am reușit să luăm bilete și pentru biciclete (boală grea asta cu CFR-ul) în ciuda faptului că trenul figura ca având un astfel de vagon. Așadar, am fost din nou la cheremul nașilor.

2012-07-19 09.15.33

Pe IR1745, în drum spre Baia mare

Din fericire, controlorul ne-a înțeles situația (rara avis!) și, neputând să ne taie bilete la preț normal (adică 10 lei/bilet), ne-a lăsat în pace. Din păcate, la Dej controlorii s-au schimbat și de cei noi nu am putut scăpa până nu le-am dat tainul.

Citește mai departe →

O tură de dezmorțire prin Dobrogea: Cernavodă – Seimeni – Capidava – Stupina – Siliștea – Seimeni

O tură prin Dobrogea este precum fericirea în rate: plătești în avans fiecare clipă de extaz. Având această perspectivă în gând, am hotărât să profităm de vremea relativ bună (ce-i drept cu un vânt cam dușmănos) ce se anunța pentru ziua de sâmbătă, 31 Martie 2012 și să ne plimbăm prin zona de Vest a Dobrogei, pornind din Seimeni și trecând prin Dunărea, Capidava, Topalu, Stupina, Siliștea, cu întoarcere tot în Seimeni.

Urcarea dintre Crucea și Băltăgești

Urcarea dintre Crucea și Băltăgești

Astfel, ne-am strâns patru inși și am plecat din București cu noaptea-n cap, ajungând în Seimeni, unde ne-am întâlnit cu Florin. De acolo am plecat, după o serie de pregătiri sumare, pe traseul propus, ”mângâiați” din lateral de un vânt sănătos. Din păcate însă, după aproximativ 5 kilometri, Florin a căzut pe o zonă de frânare, rostogolindu-se peste ghidon și, cu toate că nu s-a lovit foarte grav, l-am trimis în Cernavodă pentru a putea fi îngrijit corespunzător.

Citește mai departe →

Munții Semenicului și Almăjului străbătuți pe bicicletă

Banatul montan este un ținut de poveste, o pagină vie de istorie, o fereastră spre trecutul zbuciumat al acestei frumoase țări. Ascunde între piscurile sale – majoritatea boante și ascunse la rândul lor – sate părăsite, vestigii de o inestimabilă valoare, peisaje năucitoare, păduri ce aduc pe alocuri cu junglele amazoniene și, traversând toate acestea, numeroase drumuri și poteci care fac deliciul oricărui ciclist pasionat.

Așadar, sfidând văpaia lui Cuptor, ne-am avântat pe un traseu de trei zile care ne-a dus de la Caransebeș la Weidenthal (Brebu Nou) și de acolo la Orșova.

Aproape de Lindenfeld

Aproape de Lindenfeld

Citește mai departe →

Drumul Dunării 2011 – Ziua a III-a – Cazanele și alte frumuseți

Deși deranjați de vuietul de-afară, am dormit foarte bine. De dimineață, tovarășii noștri de ocazie s-au întors în Moldova Nouă pentru a-și rezolva o problemă cu cardurile, iar noi am pornit mai departe, spre Eșelinița.

Fericire mare nu a fost nici pe capul nostru, deoarece a trebuit să mergem cu același vânt din față, devenit deja lait-motiv. Când am pornit la drum l-am simțit atât de tare încât îmi imaginam că poate târî o corabie pe uscat. Totuși, atunci când nu cade, pică, așa că Șuierilă a fost redus la tăcere de către frumusețea brută a traseului.

La drum pe Clisura Dunării

La drum pe Clisura Dunării

Citește mai departe →