Chiar dacă e strâmtă, tot poți să bagi ceva-n ea (II)

După aspectele introductive să începem, așadar, cu primul corp, ce urma să constituie, din punct de vedere structural, baza întregului turn și, din punct de vedere funcțional, un loc pentru obiecte mai voluminoase. În particular, era destinat, în mare, diverselor articole pe care le folosesc frecvent în drumeții, inclusiv a rucsacului de 35 de litri. Mi-aș fi dorit să fi-ncăput ambele rucsacuri, dar a trebuit la un moment dat să renunț la idee pentru a putea rafina împărțirea spațiului disponibil. În definitiv, afară de anumite linii mari, întreaga daraveră a fost o nebuloasă lămurită pe măsură ce lucram.

Lovitura de-nceput

Lovitura de-nceput

Cum profilul coloanei de apă ar fi urmat să fie continuat de al doilea tronson, un sistem de polițe, corpul trebuia să stea cât mai aproape posibil de aceasta, ridicând astfel primul punct sensibil: deși este genul de asimetrie care-n general îmi zgreapțănă-n dosul minții chiar dacă n-o văd, panoul din stânga a avut nevoie de un decupaj pentru degajarea plintei egal în lungime cu latura coloanei + adâncimea profilului de plintă.

Citește mai departe

Dați 50 de bani pentru reciclatani

Reciclatanul este o specie nouă de copaci, neutră din punct de vedere climatic, cu care Sovietul European a convins strigoii eco-responsabili care au infestat Sclerozatul Continent că va salva planeta de la certă distrugere și tot ce trebuie să facem cu toții este să plătim câte 50 de bani taxă pe fiecare ambalat de plastic drept penitență pentru vina de-a avea nevoie de-acel produs.

Foto: Microsoft Designer

Foto: Microsoft Designer

Măsura are ceva din heirupismul socialist pe care toată lumea bună îl manifestă implicit centrat în jurul personalității lor, chiar dacă-l înfierează explicit. Deloc uluitor, așadar, că sus-numita lume bună (cf. DEX: civilizată, educată, pro-europeană etc.) îmbrățișează măsura. De altfel, precum un coș de gunoi care n-are nicio obiecție atunci când cineva aruncă ceva în el, așa și dumnealor dau din palme nechezând la orice măsură care are poartă eticheta cu Valori Europene.

Citește mai departe

Copiii Godeanului (I) – Camera 1800

Noi suntem un mozaic: împrăștiate prin lume, sunt părți din noi. Eu doar le strâng pe ale mele și din fiecare explorare vin cu o părticică în plus. Dar mai e ceva, unele părți, ei bine, ele se și creează ad-hoc. Șpilul e să știi unde să te duci. Uneori, umbli creanga și dai cu capul precum Super-Mario-n cărămizi și ori iese un bănuț, ori o super-ciupercă. Alteori, te trage ața și, ca și cum n-ai fi stăpânul casei tale, te duci fără să cârtești.

Camera 1800

Camera 1800

Așa fu cu Godeanul (și, evident, cu multe altele), un soi de pont sufletesc. A spus cineva: Dobrogea, tata, Dobrogea! Eu, uitându-mă pe hartă, m-am oprit brusc și-am zis, fără să-l contrazic, ci doar completând: Godeanul, teteo, Godeanul! În dimensiunea multiplă a existenței nu poti găsi un munte mai apropiat de latura umană, cel puțin nu pe la noi, cel puțin nu pentru mine.

Citește mai departe

Medley (III)

După isprăvirea avizierului zisei să exersez un pic lucruri mai mici și, fiindcă tot îmi doream o cutie de scule dedicată micului banc de lucru, am schițat rapid una: profitând de tarversa inferioară pe care aș fi vrut să rezide, cutia ar fi urmat să aibă corpul despărțit în două nacele pe aproximativ două treimi din înălțime (pentru a avea totuși un strop de echilibru). Material aveam berechet, o basculantă de resturi de panouri de pin.

Cutie de scule?

Cutie de scule?

Cheia întregii cutii era executarea plăcilor din capete, căci, în rest, era nevoie doar de bucăți curat dreptunghiulare. Profilul lor, de un U cu picioarele foarte grase și pudic de strânse, cu câte o gaură în partea de sus, pe centru (prin care montez diblul de fag care servește drept toartă), nu era taman greu de executat.

Citește mai departe

Fake News

Făceam ordine prin pozele de prin telefon, adică grupam în albume ceea ce era negrupat și dădui peste un set lăsat acolo de izbeliște, oarecum pe nedrept căzut sub vălul uitării și doar pentru motivul de-a fi fost dezamăgit că n-am putut vizita cheile Chediului și Moroianu. Văzusem câteva jurnale de tură și-am zis hai să dăm o raită, mai ales că, detaliu important, era la mare depărtare de casă și, lucru știut și dovedit științific, dunga albă pe asfalt negru face bine la operație.

Pe Dealul cu Drum

Pe Dealul cu Drum

Până la urmă, pe nevastă-mea n-am reușit s-o combin: după ce s-a dat drumul la mobilitatea populației (ulterior desigur că a stârnit îngrijorare între savanții de renume internațional), nu a mai fost așa interesată să iasă. Mă rog, n-a apucat să-și ducă la capăt pledoaria, că eu mă și dădeam jos lângă centrul te informare turistică din Greci: un mausoleu impresionant, construit, după cum se-nfățișa situația pe-atunci, cu scopul de-a rămâne-nchis.

Citește mai departe

Drumul Dunării 2011 – Ziua a VII-a – Spre Oltenița

O dimineață la cort în curtea primăriei este ceva inedit, asta-i sigur, cu condiția să nu stai acolo în așteptarea vreunei petiții. Însă petiția noastră, expeditiv rezolvată cu aprobare favorabilă, chiar dacă informal înaintată, fix asta a fost: să putem să ne odihnim ciolanele acolo.

Cumva sugestiv

Cumva sugestiv

Până acum, deși am dormit prin tot felul de locuri insolite, noaptea aceea a rămas unicat. Întrucâtva, m-am și ferit s-o reproduc, s-o las așa, unic identificabilă în memorie, cu tot banalul alcătuirii locului propriu-zis. În definitiv, nu asta contează: poate spune că nu-i mare lucru doar cine n-a căutat niciodată, fără să găsească, un loc unde să dea cu cornu-ntr-o pernă, improvizată și ea.

Citește mai departe

Improvizații (VI) – Despodobește, teteo, bradul

E frumos cu brad în casă, e frumos, oarecum să agăți câte ceva în el, să blingăne luminile, oameni suntem, ce draima, însă au fost mereu două aspecte agasante: proțăpirea lui pe suport și dezafectarea sa, odată cu expirarea aerului de magie sărbătorească.

La umbră

La umbră

Instalarea mereu a presupus cioplit consistent sau improvizat în vreun fel sau altul (sau ambele – acum mulți ani aveam un suport de lemn și-am sfârșit prin trage patru șuruburi, prin fiecare latură, pentru a-l fixa corespunzător), indiferent ce suport am avut, ceea ce ține probabil și de o proastă inspirație fie legată de-alegerea suportului, fie a bradului (pe care l-am ales, evident, după cum arată coroana, nu după cum arată tulpina).

Citește mai departe

Huiduma

Este greu să pară altfel, sincer, pentru că, înconjurat de zone depresionare, iese-n evidență precum piramidele din deșert. Mai mult, amplificând senzația, într-un stil oarecum medieval, Consulul, este ferit printr-un șanț de apărare spre Nord, Vest și Nord – Est, prin care circulă, atât cât poate, atât cât este, râul Taița.

Varful Consul I pentru noi este Consul II

Varful Consul I, pentru noi, este Consul II

Deh, apa nu-i punctul forte al Dobrogei, ci prezența lipsei ei. Și vântul. Și arșița. Și scorpionii. Și ciulinii. Și penele de bicicletă. Și bâzâitul eolienelor. Și, enfin, toate cele câte n-am avut parte-n primăvara prelungită a lui 2023. După deturnarea drumeției original închipuite pe Consul către potcoava – literalmente – de peste drum, Delictaș – Eschibalâc, am revenit, tot împreună cu Ică, în chiar week-end-ul următor pentru a-nfăptui visul văzut aievea de pe Delictaș.

Citește mai departe

Chiar dacă e strâmtă, tot poți să bagi ceva-n ea (I)

Cu toate că afirmația se pretează la variate și savuroase depoziții filozofice de iarmaroc, mă refer de fapt la ceva mult mai banal, anume la debaraua mea. Evident, îmi place cum gândiți și, înainte de-a arunca cu piatra acuzației de click-momeală, insist asupra aspectului că debaraua chiar e strâmtă. Strâmtă și lungă, ceea ce, la fel ca-n alte aspecte ale vieții, necesită muncă, creativitate și un pic de durere pentru a o folosi la adevărata valoare.

Sistemul Favella, după finisaj

Sistemul Favella, după finisaj

Dimensiunea efectivă este de 2140 mm lungime cu 850 mm lățime și majoritatea vecinilor – dacă nu toți – de pe coloană au alipit-o dormitorului și au convertit-o în sufragerie. Dar mie mi s-a părut aiurea, pentru că apartamentul era bine grupat așa cum era: dormitorul mai aproape baie și sufrageria mai aproape bucătărie. E cumva logic și normal să fie așa.

Citește mai departe

Statistici

Sezonul montan 2023 a fost, pot spune, productiv, întrucâtva pierdut în vârtejul monotoniilor numerice (dacă-ar fi să ne luăm după unii ghiauri), drept o succesiune plictisitoare de date (dacă ar fi să ne luăm în continuare după aceiași ghiauri). Însă mie-mi plac și (sau poate ar trebui să mărturisesc că mai ales, nu și?) monotoniile numerice, și succesiunile plictisitoare de date. Doar nu m-oi fi bolunzit de tot să merg sau să pedalez de plăcere?!

Prea mult frumos strică

Prea mult frumos strică

Am dat jos kilograme și am pus pe mine kilograme. Cinci, respectiv patru, ca să fiu mai precis. Fiecare tură a fost, aparent, la fel: m-am sculat de dimineață, m-am suit în mașină sau în tren (după caz), am mers până la punctul de plecare, m-am plimbat pe munte, am ajuns la punctul de sosire, m-am suit iar în mașină sau în tren (după caz, respectiv acesta poate a venit sau nu a venit), am mers înapoi acasă și m-am culcat.

Citește mai departe