Călătorii

Lait-motivul acestui site. Panaceu pentru trup și suflet, cu bicicleta, pe jos sau cu trenul, călătoriile reprezintă una din formele supreme de cunoaștere – atât a sinelui, cât și a vremii, vremurilor și oamenilor.

Lacustră

La mijlocul lui Decembrie se împliniseră 30 de zile de când o mare parte din Sud nu mai văzuse soarele. Se spune că din 1983 nu a mai fost așa o vreme mohorâtă și, chiar dacă nu a fost ceva din calea-afară de spectaculos, mi-a oferit prilejul de a rememora botezul, adevăratul botez al muntelui, primit vara trecută, un botez ale cărui semnificații se diluaseră pe moment în propria și obscena sa fluiditate.

La Curmătura Oltețului, vedere înspre Polovragi

La Curmătura Oltețului, vedere înspre Polovragi

Desigur, retrospectiv privind, nu ar fi trebuit să mă aștept la altceva – prognoza anunța vremuri de bejenie, iar în noaptea dinainte furtuna ținuse ore bune, neputând să adormim de atâta hărmălaie și jocuri de lumini. Cu toate astea, dimineața începuse promițător și ne-am zis că poate om avea noroc. Am plecat, așadar, de la gazda noastră din Pietreni înspre Polovragi.

Citește mai departe →

Trenul Regal la Sinaia

Anul trecut, pe la amurgul lui Noiembrie, trenul regal a fost adus în gara Sinaia, fiind deschis spre vizitare. Întâmplarea a făcut ca evenimentul să coincidă cu ziua mea, așa că, în locul clasicelor chiolhanuri aniversare, am preferat să mi-o petrec vizitând, printre altele, și trenul de viță nobilă.

Trenul Regal la Sinaia

Trenul Regal la Sinaia

Ne-am înfățișat,așadar, la peronul lui 3001 la prima oră a dimineții. Plin ochi, ca în orice zi frumoasă de week-end, acest cronicar al drumeților de pe Valea Prahovei ne-a dus molcom la destinație, observând tacit crâmpeie din viața mușteriilor săi.

Citește mai departe →

La Mălâia, spre Lacul Vulturilor

Un ochi de apă încopcit între culmile Munților Siriu, Lacul Vulturilor își trage atât numele de scenă cât și alter-ego-ul din două legende locale. Astfel, titulatura de Lac al Vulturilor are la bază o poveste consemnată și de Alexandru Vlahuță în România Pitorească, conform căreia acolo își învățau vulturii primăvara puii să zboare.

O a doua legendă, mai interesantă, cu izvoare adânci în psihicul colectiv al românilor, i-a adus numele de Lacul fără Fund: un cioban și-a abandonat stâna de oi, a aruncat ciomagul în lac și a plecat pribeag în lume. După un an de peregrinări, și-a regăsit bâta în apele Dunării și, mânat de dorul vechilor locuri și ocupări, s-a întors la stână.

Pe valea Siriului Mare

Pe valea Siriului Mare

Citește mai departe →

Cu trenul de la Nehoiașu la Buzău

Valea Buzăului este genul de loc care ar fi incomplet fără a fi străbătut de o cale ferată, măcar parțial. Într-adevăr, linia CFR 504, care leagă Buzău de Nehoiașu este atât de bine înrădăcinată acolo încât e greu să îți imaginezi că a fost vreodată o vreme când prin acele locuri nu au circulat trenuri. Cu toate astea, linia are doar puțin peste 100 de ani, fiind dată în folosință la 9 August 1909.

Gara Nehoiașu. Foto: Bogdan

Gara Nehoiașu. Foto: Bogdan

Citește mai departe →

Zaiafet de August în Munții Buzăului

O, dar azi, dar azi, ceru-i de atlaz, soarele-n extaz… Un pic cam prea-n extaz; atât de-n extaz încât vara lui 2012 a fost una din cele mai secetoase din ultimii ani, cu focuri spontane în păduri, recolte distruse etc. Verdele copacilor, inclusiv la munte, ajunsese palid și spălăcit, iar în oraș aerul era oricum de nesuportat. Așadar, ne-am organizat într-o tură de două zile în Munții Buzăului de la Întorsura Buzăului la Nehoiu, via Comandău.

Răsărit lângă Comandău. Foto: Andrei.

Răsărit lângă Comandău. Foto: Andrei.

Sâmbătă dimineața am plecat cu trenul din București și am ajuns în Întorsura Buzăului via Brașov combinând trenul R3001 cu un tren regional. Acolo ne-am întâlnit și cu Andrei, care ajunsese cu o zi mai devreme decât noi. În total am fost 19 și mărturisesc că am avut aceleași temeri ca el, în legătură cu mobilitatea unui grup atât de mare, însă ne-am mișcat foarte bine.

Citește mai departe →

CeFeRelionul 2014 – Ghimeș, Palincă și Colinde

După cum prevestea și coada de la casă, trenul a fost plin încă de la plecare și, printre toate fețele banale care își făceau loc în compartiment, am aflat o ceată de colindători. Desigur, dacă nu s-ar fi autointitulat în acest fel, nu aș fi ghicit niciodată că, într-adevăr, asta sunt. Ușor aprinși de tărie, ei începuseră deja să învârtă câteva acorduri când trenul s-a pus în mișcare, dotați fiind cu o trompetă și un acordeon. Ha, ne-am zis, e fix ce căutam, așa că am luat băutura, aparatele foto și am intrat în horă.

Pe valea Trotușului

Pe valea Trotușului

Citește mai departe →

CeFeRelionul 2014 – Hai-hui prin Sighetu Marmației

Am ajuns, așadar, în Sighetu Marmației. Ne-am dat jos din tren somnoroși; eu – de-a dreptul torpilat. Aveam în față încă zece ore de petrecut acolo, până la trenul de întoarcere, în cazul în care nu am fi găsit o alternativă. Până una alta, am decis să vizităm orașul, iar temperatura de afară ne ajutase să ne scuturăm temporar de somn, aceasta ajungând la valori mai apropiate de apanajul lui Gerar. Cum frigul se așezase deja confortabil între încheieturi, am pornit din loc fără a mai trage de timp.

Prin Sighetu Marmației

Prin Sighetu Marmației

Citește mai departe →

Drumul Dunării 2011 – Ziua a VI-a – Spre Turnu Măgurele

M-am trezit mai devreme decât Zuzu, care a continuat să zacă încă o oră precum o valiză și, ca s-o zic pe-aia dreaptă, avea și de ce. Pe mine, însă, m-a-mbiat soarele de afară să fac o mică plimbare. Așadar, cât timp el număra-n somn zale de lanț (sau poate spițele de la roată), eu am dat o raită prin camping, care s-a dovedit a fi mult mai întins și dotat decât aproximasem în ajun: am văzut multe căsuțe de câte două locuri, cabane de familie, teren de corturi și terenuri de sport.

Fântâna secretă din Sucidava

Fântâna secretă din Sucidava

Citește mai departe →

Drumul Dunării 2011 – Ziua a V-a – Sudul Olteniei

Ne-am trezit alene din somn, țintuiți în saci de plescăitul molcom al Dunării, care mai degrabă îmbia la încă o tură de sforăituri, nicidecum la un marș vioi. Astfel, am tărăgănat plecarea cât am putut: ne-am codit până să strângem bagajele, am zăbovit mai mult la masă, am curățat lanțurile bițiclelor și am căzut într-o scurtă reverie pe malul apei.

Dimineața în Portul Cetate

Dimineața în Portul Cetate

În cele din urmă, pe un mohorât sfârșit de dimineață, am apucat-o în direcția Calafat – Bechet – Zăval. La ieșirea din Înger Parc ne-am întâlnit chiar cu domnul Dinescu, ne-am salutat în treacăt și am continuat.

Citește mai departe →

Drumul Dunării 2011 – Ziua a IV-a – Spre Cetate

Dimineața, în loc de cocoși, ne-au dat deșteptarea doi agenți ai Poliției de Frontieră care, după ce ne-au legitimat și ne-au salutat politicos, și-au văzut de treabă. Noi, după ce am înghițit ceva pe fugă, ne-am strâns corturile și am plecat la drum pe direcția Orșova – Porțile de Fier I – Drobeta-Turnu Severin – Cetate. Distanța destul de mare pe care o aveam de parcurs, aproximativ 150km, ne-a impus un ritm alert, temperat doar de traficul infernal de pe E70, între Orșova și Turnu Severin.

Porțile de Fier I - Văzute dinspre partea sârbească

Porțile de Fier I – Văzute dinspre partea sârbească

Porțile de Fier I

Primul și cel mai important obiectiv vizitat a fost barajul Porțile de Fier I. Aici am trecut simbolic granița spre Serbia, vizită ce ne-a permis să fentăm atenția cerberilor și am putut astfel fotografia o parte din complex. După ce am revenit, am vizitat și cochetul muzeu găzduit de centrală, pe partea românească, fiind totodată invitați în sala turbinelor.

Citește mai departe →

CeFeRelionul 2014 – De la București la Sighet

Ca orice nebunie, și ideea petrecerii Anului Nou pe tren a venit din senin. Îndemnul a fost al lui Bogdan, pornind de la ceva asemănător făcut în 2008 de Vlad Petri. Am vânturat mai multe trasee la început, însă am stabilit doar că vom pleca spre Brașov și Miercurea Ciuc, urmând a explora alternativele pe parcurs. Pentru un plus de autenticitate, am hotărât să călătorim, pe cât posibil, numai cu personalul (Regio).

De la București la Sighet

De la București la Sighet

Data plecării a fost fixată pe 31 Decembrie și am avut drept punct de plecare Gara de Nord. Trupa de șoc a fost formată din mine, Manuela, Ortansa și Bogdan, având în față trei zile de petrecut prin trenuri și gări.

Citește mai departe →

Drumul Strategic și Vârful Cozia

De când a fost parțial reabilitată, Transalpina a devenit foarte cunoscută, polarizând masiv interesul pentru zona respectivă. Unul din punctele sale forte de atracție (chiar dacă mai puțin cunoscut) este… un alt drum, Strategica, construit de germani în timpul Primului Război Mondial, lângă granița de atunci între provinciile române (de unde și importanța sa strategică).

Ideea de a parcurge acest traseu i-a aparținut lui Adi, cândva prin Octombrie 2012, când am prins și un week-end cu vreme bună, cu soare și căldură din plin. Astfel, ne-am strâns o trupă de 4 inși, împreună cu Ana și Ionuț și, sâmbătă, dimineața devreme, am plecat spre Voineasa, unde aranjasem să ne cazăm. Ne-am propus ca în prima zi să parcugem Strategica, iar duminică să mai legăm un traseu fie prin zonă, fie pe lângă Călimănești.

Printre creste vechi și antice cocoașe

Printre creste vechi și antice cocoașe

Citește mai departe →

În loc de bâlci: Breaza – Sinaia prin Moroeni și Șaua Dichiu

Data de 15 August – Sfântă Mărie Mare – era evenimentul verii când eram mic, datorită bâlciului organizat anual la țară. Era o chestie cu adevărat încântătoare, pe care o așteptam cu neastâmpăr. Acum, astfel de manifestări au căpătat nuanțe mai puțin plăcute și mai degrabă aș fugi de ele. Ori poate au rămas la fel și sunt de vină doar ifosele mele de mic burghez în devenire.

Coborând spre Sinaia

Coborând spre Sinaia

Cert este că anul trecut, pe 15 August, având o zi liberă pe mâini și neavând chef de gloate, muzică bubuind, grătare sau altminteri alte forme de exprimare a profundei credințe, l-am corupt pe Dan să facem o tură scurtă la munte, de la Breaza la Sinaia via Moroeni și Șaua Dichiu. Sunt conștient că e probabil cea mai proastă zonă unde să cauți ceva izolare, însă am mizat pe faptul că prognoza anunța ploi și furtuni și că asta ar ține în casă majoritatea aventurierilor.

Citește mai departe →

Kommandó

Comandăul este unul din acele locuri pe care le-am vizitat din simplul motiv că are un nume foarte fain, sonor și cu prestanță. Prima dată am fost acolo în August 2012 și mi-a plăcut mult, în ciuda caniculei, secetei și prafului. Am plecat cu gândul de a reveni cândva, iar prima ocazie ivită a în fost ultimul week-end din Octombrie 2013, profitând de vremea frumoasă și caldă.

Ciuperci crescute în traversele liniei Covasna - Comandău

Ciuperci crescute în traversele liniei Covasna – Comandău

Astfel, sâmbătă dimineața am plecat spre Întorsura Buzăului, de unde urma să ne începem tura. Până acolo am luat trenul via Brașov, stând permanent spânzurați de ferestre cu aparatele de fotografiat pentru a imortaliza linia 403 sub lumina și culorile toamnei.

Citește mai departe →

De la Weidenthal la Bigăr prin Semenic și Bănia

Iar vară, iar Iulie. Mi-am tras sufletul după un al doilea tur al Dunării și, vineri 5 Iulie, m-am suit din nou în tren – de data asta înspre Caransebeș, punctul de plecare pentru cele trei aventuri Bănățene de până acum.

Am coborât din tren la ora 13:00, la fix un an de la ultimul descălecat, dar parcă nici nu plecasem de acolo: tot zăpușeală, tot nori de furtună la orizont și tot dinspre Munții Cernei. Verificat bagaje. Asigurat apă. Pregătit hărți și busola. Urnit din loc cu un gâfâit de lene și buhăit de nesomn.

Munți Almăjului - pe culmi

Munți Almăjului – pe culmi

Citește mai departe →